Cum funcţiona sistemul bancar acum 200 de ani. Fiecare etnie avea propriile bănci
0Deşi pare greu de crezut, acum 200 de ani fiecare etnie avea propriile unităţi bancare. Asta pentru că saşii, de exemplu, nu voiau să acorde împrumuturi românilor decât în condiţii speciale. Boom-ul băncilor a început la finalul anilor 1800, când până şi în mediul rural au luat naştere unităţi financiare.
La finalul anilor 1800, în Transilvania erau deja câteva sute de bănci. Cele mai multe aparţineau etnicilor maghiari şi nemţi, care însă erau foarte selectivi când venea vorba despre acordarea de împrumuturi reprezentanţilor altor etnii. Astfel, românii au fost nevoiţi să îşi facă propriile bănci.
În oraşul Bistriţa, funcţiona o bancă încă din 1882, numită Bistitzer Distriktsparkassa, controlată de saşi. Aceştia însă refuzat să ofere acces la această unitate bancară şi românilor. Aşa se face că cinci ani mai târziu, la Bistriţa lua naştere prima bancă românească, numită „Bistriţeana”. Această situaţie era întâlnită însă în întreaga Transilvanie.
„Înfiinţarea instituţiilor de credit româneşti a pornit dintr-o presantă necesitate economică, impusă de procesele modernizării societăţii transilvănene, care solicitau resurse sporite de capitaluri financiare şi instituţii creditoare capabile să ofere pemanent împrumuturi ieftine şi consistente, dar şi dintr-un impuls al elitelor naţionale de a-şi întemeia entităţi economice viabile, de care să dispună şi să le îndrume în beneficiul comunităţilor naţionale, excluzând posibilele imixtiuni ale autorităţilor statului”, explică istoricii Vasile Dobrescu şi Adrian Onofreiu în lucrarea „Trecutul mai aproape de noi”.
Elitele românilor s-au unit şi au susţinut organizarea unor unităţi bancare. Această mişcare a avut o asemenea amploare, încât până şi în mediul rural au luat naştere bănci, asta în ciuda faptului că băncile româneşti au apărut cu câţiva ani buni după cele săseşti.
În Bistriţa-Năsăud, de exemplu, în 1895 cel puţin cinci comune aveau propria bancă: Ilva Mare, Feldru, Rodna, Prundu Bârgăului şi Zagra. În doar doi ani (în perioada 1885-1887) în Transilvania au luat naştere 9 bănci, deşi acesta nu era un proces tocmai facil.
Intelectualii români au fost autodidacţi şi au învăţat singuri secretele băncilor
Primii acţionari ai băncilor au fost tocmai intelectualii români. Aceştia nu doar că şi-au pus la bătaie economiile, ci au făcut parte şi din conducerea băncilor, fiind nevoiţi să înveţe singuri secretele administrării unei unităţi financiare.
„Mişcarea pentru întemeierea unor instituţii de credit, declanşată de înfiinţarea băncii „Albina” din Sibiu, în 1871, s-a extins pe întreg cuprinsul Transilvaniei şi a reprezentat un fenomen soio-economic cu mari implicaţii în structurile întregii societăţi româneşti, în epoca română. Ea s-a concretizat, evident, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, printr-un sistem de credit naţional, închegat şi reprezentat de aproape 100 de instituţii finaniare (bănci şi reuniuni de credit), cât şi prin capacitatea unor grupuri elitare de a gestiona, cu performanţe notabile, activităţi economice ce presupuneau pe lângă cunoştinţe de specialitate, resurse şi calităţi manageriale”, mai spun cei doi istorici.