Cum erau pedepsiţi transilvănenii care fugeau în Vechiul Regat. Istoria unei perioade dramatice pentru Ardeal
0Potrivit istoricilor, nu puţini transilvăneni şi-au dorit să fugă în România, după unirea Moldovei cu Ţara Românească. Autorităţile de la Viena îi pedepseau drastic pe cei prinşi.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească în 1859 i-a determinat pe mulţi transilvăneni să fugă în Vechiul Regat şi să lupte pentru noul stat. Nu puţini au fost năsăudenii care au profitat de apropierea de graniţa cu Moldova şi au fugit în România, contribuind astfel la întărirea noului stat.
Autorităţile austriece, apoi cele austro-ungare, au luat măsuri pentru a opri trecerea românilor din Transilvania în România. Cei care au fost prinşi încercând să treacă graniţa au fost acuzaţi şi judecaţi ca nişte criminali.
Printre cei care optau să fugă în România se numărau mulţi elevi, care alegeau să treacă prin Pasul Tihuţa. Aceştia erau „convinşi” să treacă în Vechiul Regat şi să se alăture armatei de cei care avuseseră ocazia să studieze acolo.
Cei care erau prinşi erau acuzaţi de violenţă publică prin recrutare. Dacă elevii erau adesea iertaţi de autorităţi, nu acelaşi lucru se întâmpla cu ceilalţi.
Potrivit istoricului Dorin Dologa, care abordează acest subiect într-un articol publicat în revista „Pisanii Sângeorzene”, numărul celor care au trecut graniţa nu se cunoaşte cu exactitate, deoarece acest lucru s-a făcut clandestin, de multe ori fugarii schimbându-şi numele pentru a nu atrage represalii din partea autorităţilor asupra familiilor rămase acasă.
Un învăţător a fost obligat să petreacă în armata austro-ungară cu 4 ani mai mult
„Pentru a trece în Vechiul Regat, românii transilvăneni trebuiau să treacă munţii, ceea ce constituia un act plin de riscuri. Tentativa învăţătorului din Mureşenii Bârgăului, Ilarion Bozga, de a pleca în anul 1877 în România pentru a se înscrie ca voluntar în armata română nu a reuşit. Prins de către autorităţi la punctul de graniţă Măgura Calului a fost bătut şi încorporat în Regimentul 63 Infanterie austro-ungară din Bistriţa unde a satisfăcut stagiul militar prelungit de 4 ani drept pedeapsă”, explică Dorin Dologa în „Pisanii Sângeorzene”.
La rândul lor, românii veniţi din România erau suspectaţi că ar fi agitatori. Este şi cazul profesorului Petru Ionescu de la Liceul „Sfântul Sava”, care a vizitat Sângeorz-Băi în vara anului 1892. Acesta a fost percheziţionat de către autorităţi, care căutau documente care să demonstreze că profesorul era împotriva statului.
„Agitatorii” nu erau lăsaţi să participe la adunările publice, pentru a nu-i influenţa pe cei prezenţi şi a-i determina să fugă în Vechiul Regat.
Vă mai recomandăm:
Cum funcţiona sistemul bancar acum 200 de ani. Fiecare etnie avea propriile bănci