Ce mâncau românii în perioada interbelică. Ţăranii consumau cantităţi „neverosimile“ de mămăligă zilnic

În ciuda faptului că este prezentată ca o perioadă cu o economie înfloritoare, România din perioada interbelică nu arată atât de bine, dacă privim în farfuriile ţăranilor din prima parte a anilor 1900. Din alimentaţia lor lipsea carnea, lactatele abia erau prezente, iar cantitatea de mămăligă consumată zilnic putea să ajungă şi la 3 kilograme de persoană.

România perioadei interbelice era considerată „grânarul” Europei. Cu toate acestea, o serie de date statistice din acea perioadă trecute în revistă pe platforma criticatac.ro, de către Călin Lucaci, arată că cei mai mulţi dintre românii acelei perioade trăiau foarte prost.

Acest lucru o demonstra alimentaţia lor zilnică, caracterizată prin malnutriţie. Mare parte din populaţia de la sate era vegetariană. Se hrăneau în principal cu cereale şi alte vegetale şi în mică proporţie cu lapte şi produse din lapte. 

Primii la care întâlnim o alimentaţie de tip urban sunt locuitorii oraşului, care aveau în dietă pâinea de grâu, carnea şi alcoolul. Până la începutul secolulul al XX-lea, alimentaţia era diferenţiată puternic pe clase sociale. 

Hrana reprezenta 60-70% din cheltuielile unei familii

În jur de 60-70% din bugetul lunar al unei familii mergea pe hrană. Restul de 20 până la 30% mergea pe îmbrăcăminte, încălţăminte, impozite şi alte cheltuieli. Încă din perioada interbelică, băuturile alcoolice duceau la o risipa a 5-10% din buget. 

Mămăliga asigura cea mai mare parte a meselor zilnice a ţărănimii. Cantitatea de mămăligă consumată de un om atingea, în anumite zone, cifre neverosimile – 3 kilograme pe zi. 

Carnea era un aliment de sărbătoare, fiind consumată extrem de rar şi în cantităţi minime. În perioada 1926-1935, românii mâncau, în medie, 2 kilograme de carne pe an în mediul rural şi 52 de kilograme în cel urban.

„Carnea reprezintă, chiar în unele regiuni din Ardeal, abia 0,52% din valoarea calorică totală, faţă de 11,8 şi 17,76 care sunt cifrele respective pentru ţăranii francezi şi germani”, se arată într-un volum dedicat alimentaţiei românilor, apărut în 1939. 

Orăşenii mâncau de 25 de ori mai multă carne decât un ţăran român. Ţăranii consumau de 22 de ori mai puţină carne decât populaţia rurală din Franţa şi de 34 de ori mai puţină carne decât ţăranii germani. Nici lactatele nu compensau lipsa de carne, după cum se arată în acelaşi volum:

 „În anumite gospodării ţărăneşti din Vechiul Regat, cantitatea de lapte care revine de cap de locuitori pe zi e minimă, între 100 şi 250 de grame. Acelaşi lucru în ce priveşte ouăle. În general, regimul e foarte monoton: în anumite medii se mănâncă mămăligă şi fasole 133 -200 de zile pe an. Zahărul e o raritate, se citează cifrele de 1kg – 2 kg pe an de familie. În sfârşit, la acest dezechilibru, se adaugă consumul exagerat de băuturi alcoolice, care accentuează subnutriţia şi carenţele multiple de vitamine”.  

Vă mai recomandăm:

Cum era organizat juridic satul românesc acum câteva secole. Principiul „ochi pentru ochi“, baza legală în lumea rurală

Ţăranul român şi economia. Cum îşi asigurau traiul oamenii satelor în urmă cu câteva secole