Bistriţa : Portret/ Leonuţ Oprea pune pingele de 25 de ani
0Leonuţ Oprea e cizmar de 25 de ani. Încă din adolescenţă, din cauza unui handicap fizic, s-a dedicat întru totul reparării cizmelor şi pantofilor. A învăţat meserie de la cei mai buni meseriaşi din Bucureşti, pentru a deveni la rândul lui cel mai bun.
Totul a început în adolsecenţă, când şi-a pierdut piciorul stâng, în urma unui accident, şi atunci părinţii au luat decizia de a-l trimite la Bucureşti să urmeze o şcoală profesională, mai ales că studiile erau gratuite pentru persoanele cu handicap. Aşa că nici nu a făcut bine 16 ani şi s-a trezit în Capitală, plin de entuziasm şi cu dorinţa de a face treabă. Leonuţ Oprea a prins drag de meserie şi nu a lăsat-o nici până în momentul de faţă. Are 25 de ani de experienţă, şi a devenit dependent de muncă, de pantofi şi de cizme.
Atelierul de reparat încălţăminte, al doilea cămin
În centrul istoric, într-o curte, e atelierul de reparaţii încălţăminte al lui Leonuţ Oprea. O cămăruţă mică devenită, de-a lungul anilor, căminul în care şi-a petrecut mai mult de jumătate din viaţă. Pe un scăunel, în faţa unei mese pline cu unelte de lucru, polizor, şmirghel, cleşte, Leonuţ munceşte de zor la o pereche de pantofi. „Nu poţi face treabă de mântuială. Fiecare pereche de pantofi, o repar cum trebuie. Uite, acum trebuie să cos o pereche de şlapi. Cel mai mult munceşti la cusături. La unii papuci, îţi ia şi o oră ca să faci o cusătură de treabă”, spune cizmarul. Pantofii sunt aşezaţi pe două rafuri: pantofi reparaţi şi pantofi stricaţi. E o persoană ordonată în munca lui, deoarece îşi respectă clienţii. „Dacă nu eşti serios, oamenii nu mai apelează la tine odată ce i-ai dezamăgit. Dacă îi serveşti cu respect şi la preţuri nu prea mari, oamenii te mai caută”, este convins cizmarul.
Între muncă şi familie
Lenuţ Oprea îşi iubeşte meseria, dar e puţin trist când vorbeşte de un moştenitor al acestei meserii. „Am vrut să îl învăţ pe băiatul meu, această meserie, dar nu i-a plăcut. A stat cam o oră în atelier şi a renunţat. Am avut şi vreo 2-3 ucenici, dar nu le-a plăcut. Tinerii nu mai sunt acum interesaţi de astfel de lucruri”, povesteşte Oprea. Cele mai mari comori ale lui Leonuţ Oprea rămân familia, soţia şi băiatul său. Sunt raţiunea lui de a trăi şi de a munci în acelaşi timp. În vremuri de criză economică, atelierul lui Oprea este concurat doar de magazinele chinezeşti şi de second-hand-uri. Cizmarul mai mizează încă pe faptul că oamenii care nu au prea mulţi bani şi care nu-şi permit de fiecare dată, când li se dezlipeşte un pantof, să-şi cumpere o pereche nouă, vot mai trece pe la atelierul său. „Acum lumea nu-şi mai aduce încălţămintea la reparat. Îşi cumpără de la second sau chinezerii. Au trecut vremurile, când lumea îşi făcea încălţăminte la comandă, ca în vremea lui Ceauşescu. Lumea este mult mai prost încălţată”, mai spune cizamarul.
Ce-i place
Serviciul şi numai serviciul. Mai iese cu soţia la verde, şi cam atât. Îi place, de asemenea, să-şi viziteze tatăl, care trăieşte la Dumitriţa. Lenuţ Oprea spune că bucuriile lui sunt puţine.
Ce nu-i place
Nu îi place că sunt scumpe toate şi, după atâţia ani de muncă, nu îşi permite un concediu la mare. Nu îi plac oamenii agitaţi, prea grăbiţi cu afacerile lor, care îşi pierd răbdarea repede. De asemenea, Oprea nu înţelege de ce oamenii nu au răbdare atunci când îşi duc pantofii la reparat.
Întrebări şi răspunsuri
Care sunt clienţii dumneavoastră fideli?
Cei care îşi mai aduc încălţămintea la reparat sunt pensionarii, persoanele mai în vârstă. Rar, vezi tineri în atelierul meu. Mai vin pentru un petic la o geantă, pentru o cusătură, dar rar. Clienţii mei fideli sunt şi persoanele cu handicap, cărora nu le iau bani. Mai las din preţ când văd că omul abia trăieşte. Sunt şi eu o persoană cu handicap şi ştiu ce greu le este.
Ce contează cel mai mult în meseria de cizmar?
Seriozitatea e lucrul care contează în meseria de cizmar şi trebuie să îţi placă să munceşti. E o meserie foarte migăloasă şi îţi trebuie experienţă. Păcat că nu e plătită. Nu am unde să mă duc, că m-aş duce în construcţii, dar sunt fără un picior.
Profil
Născut: la 14 aprilie 1965, în comuna Dumitriţa, judeţul Bistriţa-Năsăud
Educaţie: Zece clase şi Şcoala Profesională la Bucureşti
Experienţă: Cizmar
Stare civilă: Căsătorit, un copil