Bistriţa: Portret/ Adrian Linca observatorul din „Corner”

A crescut jucând fotbal în curtea şcolii şi, în cele din urmă,  ajuns un mare comentator al acestui sport, atât în presă scrisă cât şi în televiziune.

Adrian Linca spune că a avut o copilărie fericită. Pasionat de sport, a practicat fotbal de la o vârstă fragedă.  Acesta îşi aminteşte cu drag de năzbâtiile făcute în copilărie şi de lucrurile pe care le făcea  împreună cu tovarăşii de joacă pentru a putea juca fotbal. „Am crescut în jurul terenului Liviu Rebreanu, cu mingea de 13 lei în braţe. I-am făcut zile fripte, administratorului Sonea, "grasu" cum îi ziceam noi, altfel un admirabil gospodar al liceului. Locuiam în blocul din spatele terenului şi săream gardul zi de zi ca să jucam fotbal adevărat, cu crampoane şi minge de piele. Am avut o copilărie extrem de fericită, singur la părinţi, fară sa-mi lipsească nimic. Am avut toate colecţiile posibile de timbre, cowboy şi indieni, Pifuri,Rahane sau maşinute de fier”, povesteşte jurnalistul.

Dacă tot a bătut mingea în curtea şcolii zi de zi la vârsta de 14 ani, Adrian s-a apucat serios de fotbal. „Am fost destul de talentat, numai că nu-mi plăcea să alerg. M-am lăsat repede de fotbal, pe la 19 ani, după ce m-am prins că nu mai pot progresa. M-am oprit la nivelul de tineret-speranţe la Gloria, coleg fiind cu Viorel Moldovan, vârf de generaţie”, povesteşte el.

„Citeam ziarul din şcoarţă în scorţă”

Adrian s-a apucat de presă tot din pasiune pentru sport şi după ce a citit ani de zile ziarul „Sportul”, alături de  tatăl său. „Am prins gustul presei de la tatal meu, care a avut o viaţă abonament la « Sportul ». Citeam ziarul din scoarţă în scoarţă şi decupam poze cu fotbalişti”, povesteşte jurnalistul. A intrat în presă în anul 1996, când s-a angajat la cotidianul „Mesagerul”, care, la acea vreme, era proaspăt înfiinţat. „Am lucrat acolo 8 ani şi cred ca am contribuit destul de mult la evoluţia ziarului. Când am simţit că nu mai pot progresa, aveam varianta să mă las, ca de fotbal, sau să fac ce vreau în domeniul presei”, povesteşte Adrian.

A înfiinţat primul ziar de sport din Bistriţa

După plecarea de la „Mesagerul” Adrian a înfiinţat împreună cu colegul său Vasile Bancea, „ Sportul Bistriţean”, publicaţie  care luna viitoare ajunge la vârsta de „cinci anişori”. În 13 ani de când lucrează în  presă a colaborat cu aproape toate ziarele din România pe domeniul sport. A fost corespondent cu acte în regulă la ProSport, Gazeta Sporturilor,  7 plus.  În urmă cu trei ani, Adi şi-a început activitatea şi în televiziune, unde moderează emisiunea  „Corner”, care este dedicată în totalitate sportului din Bistriţa-Năsăud. Începând de anul trecut, este redactor şef la cotidianul online citynews.ro, ediţia de Bistriţa.
De ce presă sportivă?
Cred că jurnalismul sportiv e mai complicat decât cel general, unde te mai poţi fofila. În sport, dacă nu ştii regulile eşti eliminat instant. Regret că sunt tot mai puţini cei care înţeleg fenomenul şi care pot scrie două rânduri coerente şi corecte. Din atâţia chibiţi, doar câţiva pot descrie şi pe hârtie ce văd pe teren. E foarte complicat, deşi pare simplu.

Întrebare şi răspuns

Cum este presa acum după 13 ani?

Să faci presă scrisă azi mi se pare complicat uneori, şi foarte simplu alteori. Faţa de anii '90 e mai greu, că ai multă concurenţa şi nu-ţi mai dă nimeni timp să înveţi. Dar pe de altă parte, e mai simplu, fiindcă lumea nu mai citeşte atât cât o făcea în trecut şi atunci trec mai multe lucruri neobservate. Superficialitatea e cea mai mare problemă a presei de azi, după mine. Puţini ziarişti îşi pun întrebări, mulţi iau totul pe tavă.  Cred că presa nu va mai avea în curând ziarişti, jurnalişti de profesie, ci doar observatori, bloggeri, corespondenţi, comentatori. Oricine e „martorul unei întamplari ce poate fi o ştire”, devine ziarist fară pretenţiile pe care le implică această meserie.

Ce-i place

„Îmi place orice sport, îmi place miza, competiţia. Îmi place să câştig oricând, orice şi oricât, să simt că sunt  mai bun decât adversarul şi că sunt răsplătit pentru asta”, spune Linca.

Ce nu-i place

„Mă enervează falsitatea unor oameni pe care îi cunoşti de-o viaţă, dar care, brusc, după o funcţie sau un succes, se cred foarte importanţi,  îşi ţuguiază buzele şi încep să vorbească prostii. Şi, mai ales, mă enervează faptul că în ziua de azi e musai să porţi costum şi să fii prin zonă când întorc capul oamenii importanţi şi caută din priviri vreun frumuşel pe care să-l pună şef peste ceva. În blugi, n-o să ajungi niciodată şef la vreo deconcentrată”, mai spune Adrian Linca

Profil

Născut : 13 iulie 1972, Bistriţa
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Cluj Napoca
Familie: Căsătorit, 2 fete