Bistriţa : Mihai Ruşti a experimentat drumul de la jurnalist la purtător de cuvânt
0Viaţa în presă, inclusiv în postura de redactor şef i-a prins bine pentru că se poate transpune în pielea unui jurnalist şi poate anticipa chiar şi întrebările nerostite
A absolvit filologia cu specializarea limbă engleză, dar a predat doar trei ani, suficienţi pentru a-şi lua definitivatul. Deşi în adolescenţă şi-a dorit să ajungă profesor, captivat de câţiva dintre dascălii săi cu vocaţie, Mihai Ruşti a realizat încă din primii ani că meseria asta nu era tocmai ce-şi dorea în viaţă. „ Nu este singurul motiv însă. Soţia fratelui meu, o scriitoare relativ cunoscută acum, terminase la vremea aceea filologia şi modelul ei m-a influenţat întrucâtva în alegere“, mărturiseşte Mihai Ruşti. La aceasta s-a adăugat afinitatea pentru comunicare în general şi nu în ultimul rând, pasiunea pentru literatură: „În liceu citeam cu plăcere inclusiv romancierii români, într-o perioadă în care colegii de generaţie luau toate lecturile din această categorie ca pe o corvoadă, iar în facultate, pentru examene citeam literatură, în timp ce soţia mea, obligată să studieze elemente de anatomie, pentru că urma medicina, mă învidia“
A trăit perioada de romantism a presei
După trei ani de profesorat, viaţa i-a scos în cale meseria de jurnalist. Şi nu începută de la nivelul de jos, ci direct din postura de redactor-şef. Aşa că n-a stat mult pe gânduri şi după ce a mers în paralele cu ambele, a decis în favoarea presei. Se întâmpla în urmă cu 13 ani, iar Mesagerul de Bistriţa-Năsăud este ziarul cu care a experimentat începuturile în presă. A fost acolo la momentul în care ziarul era o ediţie judeţeană a unui cotidian clujean, dar şi odată cu schimbarea acţionariatului şi drumul pe cont propriu al publicaţie: „ Erau vremuri aproape romantice. Îmi amintesc că era o adevărată aventură să găseşti în vremea aceea, când celălalt ziar se culegea cu litere de plumb, un tehnoredactor în Bistriţa, iar câteodată ultima pagină ajungeam să o ducem în tipografie pe la 12 noaptea“. De la presă scrisă profesorul Ruşti a ajuns să lucreze pentru cinci ani în radio: „La Radio Bistriţa eram director de programe, dar asemenea celorlalţi colegi, pentru că eram puţini, făceam de toate, de la spoturi pe calculator până la emisiuni. Îmi amintesc în special de o emisiune pe care o făceam miercurea şi care avea un titlu mai ciudat: Meandrele Concretului“. De vreo cinci ani Mihai Ruşti a schimbat macazul şi a devenit purtător de cuvânt la Primăria Bistriţa. Spune că-i place ceea ce face în pofida faptului că telefonul sună continuă , fără să ţină cont de oră sau zi de odihnă: „Atâta vreme cât dimineaţa vin cu plăcere la locul de muncă, aşa cum se întâmplă acum, este în regulă“, consideră fostul jurnalist.
Ce-i place: excursiile, ieşirea în natură, să asculte muzică, nu pierde niciun concert al trupelor favorite.Îl pasionează fotografia, imortalizează peisaje dar şi detalii, pentru că este convins că în jur sunt multe lucruri mărunte care pot oferi bucurie, important este să le descoperim“
Ce nu-i place: îl enervează ipocrizia şi duplicitatea, lipsa de fair-play în general
Întrebare şi răspuns:
Crezi că un purtător de cuvânt bun trebuie să fi fost neapărat jurnalist sau ajunge să fie un bun specialist în domeniul său?
M.R: Mi-e greu să mă pronunţ. Nu cred că există o reţetă de succes În cazul meu, munca în presă m-a ajutat extrem de mult ca să înţeleg solicitările ziariştilor. Îmi pace să cred că uneori înţeleg şi alte nuanţe ale cererii şi încerc să ofer şi alte informaţii decât solicitarea iniţială.
Profil:
Născut: 9 aprilie 1963
Studii:Facultatea de Filogie, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj
Familie: căsătorit, un copil
Ocupaţie: purtător de cuvânt, Primăria Bistriţa