Învăţăturile părintelui Justinian Chira, duhovnicul de la Rohia, despre păcat, familie şi credinţă: „Mileniul III va fi o catastrofă, dacă omenirea nu se va trezi!“

Publicat: 02.08.2015 01:01

Ultima actualizare: 06.08.2022 21:23

La Mănăstirea Sfânta Ana – Rohia, Maramureş, vieţuieşte de 74 de ani unul dintre puţinii mari duhovnici români: părintele Justinian Chira (94 de ani), arhiepiscopul onorific al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului. Vorbele sale calde sunt poticnite în suflul bătrâneţii, dar au puritatea şi emoţia unui copil. „Ştii cine sunt eu?“, întreabă părintele, apoi aşteaptă preţ de două secunde. „Eu sunt slujitorul Domnului!“.

Părintele Justinian Chira trăieşte la mănăstirea ridicată-n vârf de stâncă de la Rohia de 74 de ani, de când i-a călcat pentru prima dată pragul: de pe 12 martie 1941, dându-şi numele de mirean de Ioan Chira pe cel de Justinian.

Justinian Chira a luptat împotriva comunismului cu puterea credinţei sale, el este cel care, în 1980, l-a luat sub protecţia sa pe Nicoale Steinhardt, la Mănăstirea Rohia, atunci când mai multe aşezăminte călugăreşti l-au refuzat, fiind căutat de Securitate.

Despre Justinian Chira s-a realizat un documentar publicat de BBC în 1978, iar în anii comunismului, când bisericile erau dărâmate una după alta. El era cel care, în 1989, la o predică, ridica vocea din altar împotriva acestor acţiuni: „Să dea Dumnezeu să ardă scaunul celui care înfometează poporul şi dispreţuieşte muncitorii!“, a spus atunci părintele. A participat apoi la momentele din decembrie 1989, la Cluj, acolo unde era episcop-vicar al Clujului. Atunci, împotriva ordinelor autorităţilor, el a dat ordin să se deschidă biserica, aşa cum cerea mulimea adunată în faţa lăcaşului de cult şi să se tragă clopotele, lucru interzis la revoluţie de către autorităţi.

După 74 de ani de viaţă monahală, părintele Justinian Chira este la Rohia, oricând gata să asculte oamenii şi să le de sfaturi preţioase. Prezenţa lui te face să simţi că te învăluie o energie pozitivă fantastică, iar vorbele sale vin din suflet şi merg la suflet.

Poveţele părintelui Justinian

Despre păcat: „Trebuie să fim sinceri şi să ne ascultăm inima, conştiinţa”

„Oricât ar fi de simplu un om, el simte ce-i bine şi ce-i rău. Începând de la cel mai simplu ţăran până la cel mai învăţat om, ştie şi simte ce-i bine şi ce nu-i bine. Şi atunci, trebuie întotdeauna să alegem partea pozitivă, chiar dacă nu e pe plăcerea noastră. Să ascultăm de glasul sufletului, al conştiinţei noastre, pentru că ea nu ne minte. Asta este o lege generală. Răul nu este de la Dumnezeu şi trebuie să fim atenţi la conştiinţa noastră, mai ales acum, când pe întreg globul este tulburare multă şi foarte puţini cunosc cuvântul lui Dumnezeu. Şi atunci, fără să ne dăm seama, facem greşeli. Trebuie să ne ascultăm inima, conştiinţa şi să nu fim făţarnici, să fim sinceri cu noi, cu cei din jurul nostru, cu familia, cu copiii noştri, să fim oameni cinstiţi şi sinceri. Să fim atenţi să nu judecăm prea iute. A judeca e uşor, dar a găsi adevărul e mare lucru”.

Despre relaţiile de familie şi cum trebuie să se poarte soţul cu soţia lui: „Un corp nu e format din părţi separate. Nu este cap despărţit de trup“

„Cu el mai mare respect. Cu sfinţenie. Femeile sunt mama noastră. Fiecare femeie este Eva. Fiecare femeie trebuie să fie respectată”.

Despre pasajul biblic în care spune despre bărbat că este capul, iar femeia este trupul: „Interpretarea aceasta e falsă. Un corp nu e format din părţi separate. Nu este cap despărţit de trup. Unde ai văzut trup fără cap sau cap fără trup? Putem noi să despărţim trupul de cap? Acestea sunt numai împreună. Capul şi trupul formează o singură fiinţă. Dar această fiinţă pe lângă cap şi trup mai are şi suflet. Şi bărbatul şi femeia au suflet şi trebuie să fie atenţi la ce le porunceşte sufletul, la fiecare. Bărbatul e coroana, femeia este floarea, este frumuseţea vieţii. Respectaţi toate femeile, cu toată inima. Sunt foarte multe femei batjocorite, nedreptăţite. Dar nu avem dreptul să asuprim, să punem mai sus capul decât trupul sau trupul decât capul. E un singur corp şi un suflet şi are conştiinţă şi trebuie amândoi să asculte de glasul sufletului”.

Despre divorţ: „Trebuie să rabde şi bărbatul, să rabde şi femeia”

„Căsătoria este o lege sacră, dată de Dumnezeu, de la Adam şi până la sfârşitul lumii. Desfacerea unei căsătorii, divorţul este o fărădelege foarte mare. Ce câştigă un om dacă divorţează? Doar pierde tot. Când s-a căsătorit el, omul, a fost orb? N-a văzut cu cine se căsătoreşte? Nu şi-a deschis inima? Trebuie să se căsătorească cu o persoană care se potriveşte cu caracterul, cu viaţa lui, nu să se căsătorească pentru că e prea frumoasă, sau pentru că e prea bogată. O femeie, şi dacă nu-i arătoasă, trebuie să fie mamă bună, soţie bună, fiică bună. Să ne gândim la partea bună din viaţa fiecăruia. Nimeni nu câştigă nimic prin divorţ. Trebuie să rabde şi bărbatul, să rabde şi femeia şi să rabde împreună, amândoi. Mai ales dacă au copii. Ce se întâmplă dacă un bărbat lasă copiii pe drumuri? E o crimă. O femeie care-şi părăseşte copiii n-are conştiinţă, n-au conştiinţă aceşti oameni care divorţează şi-şi lasă copiii pe drumuri. Trebuie să aibă responsabilitatea a ceea ce fac. Toţi avem responsabilităţi în faţa lui Dumnezeu, în faţa societăţii, în faţa familiei, a bisericii şi chiar în faţa noastră, avem această obligaţie”.

Despre căsătoriile între persoanele de acelaşi sex: „Divorţul şi desfrâul sunt atât de mari păcate, încât mă mir că ne mai rabdă Dumnezeu“

„Asta înseamnă o monstruozitate. Altfel nu o pot numi decât o monstruozitate. Nu e valabil în faţa lui Dumnezeu să se căsătorească un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie. Nu este valabil în faţa lui Dumnezeu aşa ceva. Este o monstruozitate, o nebunie. Şi atunci de ce vă plângeţi că este atâta răutate în lume? Pentru aceste fărădelegi! Pentru aceste mari fărădelegi pe care le fac oamenii. Divorţul şi desfrâul sunt atât de mari păcate, încât mă mir că ne mai rabdă Dumnezeu, că nu ne pedepseşte, că nu vine potopul peste noi. Şi va veni potopul peste noi, când Dumnezeu nu va putea răbda până în capăt fărădelegile noastre, va trimite peste noi biciul Său. Peste tot Globul. Că toţi suntem răspunzători. Orice făptură omenească e răspunzătoare”.

FOTO: Părintele Justinian Chira, alături de mama sa

Despre ispită şi toleranţă: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“

„Noi să fim, în primul rând, buni. Să fim model pentru ceilalţi. Întâi să ne judecăm pe noi. Asta e porunca dată de Iisus. Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Întâi să ne judecăm pe noi, personal. Orice om de pe pământ, oricâte studii ar avea, orice avere ar avea, e un zero dacă nu e om. Poate avea avere, poate avea doctorate, dacă nu e om, e un zero. E un nimeni. Trebuie să asculte de glasul lui Dumnezeu. Să mai meargă la duhovnici, să nu se jeneze. Noi, creştinii ortodocşi, avem taina cea mare şi sfântă a duhovnicului. Celelalte religii au şi ei mentorii lor. Fiecare religie pe pământ are îndrumători. Să asculte pe îndrumătorii spirituali ai fiecăruia. Asta le spun”.

Despre credinţă

„Mileniul III va fi o catastrofă pentru noi, dacă omenirea nu se va trezi. Dar, dacă oamenii se vor întoarce cu faţa către Dumnezeu, va fi un mileniu binecuvântat. Pentru că a progresat foarte mult tehnica, ştiinţa şi atunci trebuie să progreseze şi viaţa morală, pentru că o tehnică fără morală e o tehnică diabolică”.