Florile Lucreţiei Megyesi, în holurile Palatului Administrativ. În slujba artei de peste 50 de ani
0Holul Palatului Administrativ din Baia Mare s-a umplut de lucrările artistei Lucreţia Megyesi. Cele 32 de lucrări vor putea fi admirate de iubitorii artei până la mijlocul lunii decembrie a acestui an.
„Bucurii pentru suflet şi pământ” – este genericul sub care artista Lucreţia Megyesi a adunat 32 de lucrări pe care le-a expus în holul Palatului Administrativ din Baia Mare, vernisajul expoziţiei având loc în 19 noiembrie 2014. Lucreţia Megyesi s-a născut în 22 ianuarie 1937.
A început pictura în 1964. A făcut pictură pe porţelan, având prima expoziţie de acest fel în 1980 la Baia Mare, iar în 1982 expune pictură pe porţelan la Cluj. A expus în Baia Mare, Cluj, Dej, Piatra Neamţ, Debrecen, Budapesta, Nieredhaza şi în multe alte locuri.
Şi-a perfecţionat arta la Secţia de Pictură a Şcolii Populare de Artă Baia Mare – curs pe care îl finalizează în 1993. În perioada 1994-1996 urmează cursurile Institutului de Desen din Debrecen, luându-şi diploma cu nota 10, şi urmează doi ani de specializare în arta culorii la Nieredhaza. Este membră a Asociaţiei Artiştilor Plastici din România.
Viaţa sa s-a împărţit între munca de creaţie desfăşurată la Faimar Baia Mare şi zilele şi nopţile petrecute în faţa şevaletului. Pictează de peste 50 de ani, longevitatea sa artistică, stilul şi tehnica plasând-o printre continuatorii remarcabili ai Şcolii Băimărene de Pictură.
Când spui Lucreţia Megyesi spui flori, dar spui şi peisaj maramureşean şi băimărean şi, mai ales, spui pictură excelent executată printr-o tehnică specială şi rară care conferă o notă de armonie şi căldură lucrărilor sale şi anume: tehnica vitraliului. Adică, aşa cum chiar autoarea mărturisea, întotdeauna cu şpaclul, niciodată cu pensula.
Lucrările sale – care surprind în special natura şi florile în ipostaze şi lumini inedite – sunt pline de candoare, sensibilitate, tinereţe, căldură şi bucurie. Se remarcă aplecarea spre detaliu, armonia culorii şi a formei, delicateţea contururilor, dar şi atenţia specială pe care autoarea o acordă construcţiei luminii în special în peisaje.
Ochiul şi sufletul privitorului pot remarca uşor acel transfer de energie creatoare dintre autor şi opera, acea comunicare, comuniune şi deopotrivă frământare care fac posibilă naşterea unor tablouri vii, cu suflet cu viaţă, cu expresie, cu lumină.
Citeste si: Iubirea şi demonii ei, în arta europeană