Cum erau păcăliţi naivii creditori în antichitate. Expresia „la calendele greceşti“ şi originea ei veritabilă
0Expresia „la calendele greceşti” vine de la faptul că, în cultura romană, exista obiceiul ca, în prima zi a lunii, adică la „calende“, să se facă plăţile pentru orice fel de activităţi.
În limba română se foloseşte adesea şi ”Sfântu Aştepată” sau ”Paştele Cailor”, deşi, după cum arată profesorul doctor în istorie, Ilie Gherheş, s-a dovedit că această sărbătoare există, totuşi, la Ispas. De asemenea, mai spune el, se foloseşte termenul de ”şohan”, care îşi are originea în limba maghiară şi defineşte tot noţiunea de ”niciodată”.
”Expresia vine din limba latină, «ad calendas graecas». În extensie este «ad calendas graecas solvere», adică a plăti la calendele greceşti. Calendele erau prima zi din fiecare lună, când de obicei se făcea şi plata pentru orice fel de activitate. Dar această zi de plată nu exista decât în cultura romană. La greci nu era aşa ceva”, explică profesorul Ilie Gherheş.
Acesta mai arată că, tocmai de aceea, expresia era folosită pentru a-i păcăli pe ignoranţi cu acest termen de plată inexistent. ”Împăratul Augustus este cel care a introds expresia aceasta când creditorii lui îi cereau banii şi el spunea că o să plătească la calendele greceşti, în mod ironic. Astfel s-a încetăţenit expresia asta că ”voi plăti la calendele greceşti”, adică niciodată.
”Era o ironie uşoară la adresa culturii greceşti şi la adresa inculturii sau ignoranţei interocutorului. Adică se bazau pe ignoranţa celui de lângă ei şi puteau să încheie inclusiv un contract şi să spună că plătesc la calendele greceşti, iar dacă erau daţi în judecată, potrivit acestei logici, aveau câştig de cauză”, mai spune profesorul.
Ilie Gherheş, profesor doctor în istorie FOTO Angela Sabău
De asemenea, despre rău-plantnici se mai spunea ironic că îşi achită datoriile ”la calendele greceşti”.
Legende pornite din ignoranţa omului de rând
Pornind tot de la această ignoranţă sau incultură a interlocutorului s-au născut numeroase legende, iar una dintre ele a fost relatată de istoricul Ilie Gherheş. ”Este o legendă tot din Grecia care spune despre un om care avea de vândut o vacă pe care cerea 4.000 de drahme, dar vaca merita cam 3.000 de drahme. Atunci, un filosof a pariat că o cumpără cu 2.000 de drahme şi i-a spus ignorantului vânzător că e de acord cu preţul de 4.000, dar 2.000 îi dă la vânzare şi cu 2.000 să rămână dator”, spune profesorul. Apoi, continuă el, vânzătorul s-a întors după restul de bani, însă filosoful i-a răspuns că nu poate să-i dea, pentru că s-au înţeles că cu cele 2.000 să-i rămână dator, ori dacă i-ar da banii, şi-ar încălca cuvântul. ”Acesta este e o poveste similară cu calendele greceşti, mizează tot pe ignoranţa şi pe incultura interlocutorului”, mai arată profesorul doctor Ilie Gherheş
La români mai există expresia ”La Paştele Cailor”, deşi acum s-a dovedit că Paştele cailor este în curând, la Ispas (când se sărbătoreşte Paştele animalelor), sau la ”Sfântul Aşteaptă”. De asemenea, în cultura românească exista varianta ”calendelor romane”, sub denumirea de ”zi întâi”.
Mai puteţi citi: