Creatoarea de modă populară care îmbracă în ie „doamnele de la oraş“
0Livia Şovre este unul dintre meşterii populari înregistraţi din Maramureş, care realizează costume populare tradiţionale după modelele din vechime. Însă talentul ei depăşeşte limita meşteşugului, îmbinând noul cu vechiul, realizând cămăşi tradiţionale care merg mănuşă cu blugii de oraş.
Costumul popular maramureşean, asemenea celorlalte ramuri ale artei populare, s-a păstrat neschimbat din cele mai vechi timpuri. Toate piesele din îmbrăcămintea tradiţională erau făcute exclusiv în casă. De la cultivarea plantelor din care se obţinea firul (cânepa) sau prelucrarea lânii, până la croitul şi, în final, cusăturile ornamentale, toate erau făcute în casă şi era sarcina femeii să se ocupe ca toată familia să aibă ce îmbrăca.
Portul maramureşean este caracterizat de etnografi ca având „un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone“, după cum scrie Tancred Bănăţeanu în „Portul popular din regiunea Oaş, Maramureş, Lăpuş“. În Maramureş, deşi există mulţi meşteri populari înregistraţi care se ocupă cu acest meşteşug, în unele sate, femeile, chiar dacă nu sunt înregistrate ca meşteri populari, încă mai realizează obiecte textile casnice, aşa cum se făceau în trecut.
Livia Şovre (69 de ani) din Berinţa, Maramureş, este artist popular care coase manual costume tradiţionale din zona Chioarului. Dar nu face doar atât: ea a dus această artă dincolo de barierele meşteşugului şi face din costumele ei adevărate creaţii vestimentare, care pot fi văzute la toate târgurile la care expune, acolo unde am întâlnit-o şi noi.
Nu doar că le coase manual, ci le brodează, le completează cu dantelă făcută de ea, tot manual, şi adaptează modelele pentru a putea fi purtate la orice ocazie. Iile făcute de ea devin astfel adevărate piese vestimentare moderne inspirate din portul popular, iar talentul ei este evidenţiat în fiecare obiect pe care-l face. „Eu le-am făcut după ideea mea. M-am orientat după cum cere piaţa; ele se poartă acum la blugi şi le-am regândit“, explică ea, vorbind despre cămăşile brodate şi ornate cu dantelă.
Rochiile inspirate din costume tradiţionale
Se pare că inspiraţia nu o părăseşte, pentru că pe lângă deja celebrele cămăşi populare, creează o mulţime de rochii din materiale tradiţionale sau atipice. Ia apoi o rochie expusă la vânzare şi ne explică. „E din catifea, costă 400 de lei. Din asta am mai vândut la oficialităţi. Toată e lucrată manual. Şi celelalte le dau cu 300, cu 250“, explică ea, arătând-ne apoi alte creaţii, la fel de frumoase. „Toate-s lucrate cu dantelă făcută de mine. Şi iile au dantelă făcută de mine“, mai spune ea, indicând spre iile care par nişte bluze foarte moderne şi cu mult bun-gust, inspirate doar din portul tradiţional, la fel ca şi rochiile ei din catifea sau pânză ţesută în război.
Rochii inspirate din costumele populare, de mare succes Foto: Angela Sabău
„Am mai vândut eu şi la Bucureşti. Acolo îs preţurile mai mari. Da’ am avut doamne cărora le-am trimis la preţurile astea“, mai relatează despre clientele ei. Nu ştie exact cine au fost „doamnele de la Bucureşti“ şi ce fac ele acolo, dar în definitiv, nici nu mai contează. Important e că rochiile create de ea sunt apreciate şi au succes.
Toate fetele făceau lucru de mână
Livia Şovre face lucru de mână de când se ştie. Povesteşte că avea doar opt ani când a început să lucreze, iar de atunci continuă să facă ce-i place cel mai mult. „Rochii, ii, păpuşele, brâie, straiţe, ştergări. Totul e făcut manual, cu modele vechi, din bătrâni. Toate sunt modele vechi. De la opt ani fac lucru de mână, dar abia de 14 ani sunt meşter popular autorizat. Am acum 69 de ani“, povesteşte ea. „Dantelele alea drepte, eu le lucrez foarte repede, că am dexteritate. Dar mi-i drag. E un lucru pe care-l fac cu atâta plăcere“, mai spune ea privindu-ne, în timp ce mâinile ei continuă să croşeteze cu viteză.
Care fată nu ştia să facă lucru de mână nu avea apreciere. Plus de aia, m-am şi întreţinut prin lucrul de mână, că am făcut mult de vândut, acolo la noi în sat. Livia Şovre, meşter popular
Îşi aminteşte că era doar un copil când făcea deja dantelă şi vindea în sat. „Pe vremea mea nu era să nu ştie a lucra fetele – să facă lucru de mână. Care fată nu ştia să facă lucru de mână nu avea apreciere. Plus de aia, m-am şi întreţinut prin lucrul de mână, că am făcut mult de vândut, acolo la noi în sat. Şi de atunci am lucrat“, mai spune ea. A făcut însă pauză o perioadă, cât „a fost în servici“, dar după pensionare a reînceput să se ocupe de pasiunea ei. „După ce am ieşit în pensie m-am apucat din nou şi m-am înscris la creaţie (n.r. – Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale). Şi e bine. Îmi place şi tot fac, chiar dacă nu e vânzare aşa de bună. Fac din plăcere“, mai spune ea.
Meşteşugul, dat mai departe
Artista populară are acum ajutorul nurorii sale. Văzând creaţiile ei şi auzind că o ajută nora, tentaţia a fost să credem că o femeie mai tânără ar putea avea inspiraţia să facă nişte rochii şi cămăşi mai moderne. Dar ne-am înşelat. „Le croiesc singură. Şi iile, şi rochiile, iar nora le coase. Ea le coase la maşină, în rest, eu le fac şi dantelele, şi penele (n.r. – modelele cusute) şi tot. Şi ea ştie să lucreze, de când mi-o venit de noră“, ne mai explică ea, clarificându-ne imaginea: femeia de 69 de ani e o artistă desăvârşită, iar creaţiile ei ar putea fi oricând prezentate pe orice scenă. Cu toate acestea, sunt vândute doar la târgurile la care participă şi nu a fost în afara judeţului. Iar la preţuri se târguieşte: „La toate târgurile vin, mai vând din ele, că-s frumoase. Mai lăs şi la preţ. Nu poţi să ţii de preţ aşa de tare, că lumea n-are bani. O ie e 300. Da’ o lăs mai ieftin, ca să o pot da“, mai relatează ea din tainele micii ei afaceri.
„Costume de-aieste, lumea nu poartă la oraş“
Partea bună este că portul popular revine în atenţie. În satele din Maramureşul istoric, portul popular nu a încetat niciodată să fie îmbrăcat, cel puţin la biserică şi la sărbători. Însă în zona de sud a judeţului, costumul popular s-a pierdut în timp, nu a mai fost purtat decât la ocazii rare. În ultimii ani însă, lumea a reînceput şi aici să acorde mai multă atenţie acestei ţinute tradiţionale şi reîncepe să poarte straiele populare la biserică şi la diferite evenimente. „Lumea le apreciază. La noi în sat o vândut lumea ce-o avut din bătrâni – haine, costume. Da’ acuma revine moda. La biserică, de Rusalii, de sărbătorile mari, merge lumea îmbrăcată în costum popular, cu zadie, brâu“, mai spune ea.
Cămăşi create de meşterul popular Foto: Angela Sabău
Pe de altă parte, iile şi hainele inspirate din folclor sunt, de asemenea, apreciate şi au tot mai mult succes. „Costume de-aieste, lumea nu poartă la oraş. Amu, la ţară mai umblă, la sărbători, da’ la oraş nu poartă. Vin la mine şi zâc: aplică o dantelă, că aşe de fain iese în evidenţă! Şi aşa am făcut. Am vândut multe, pân tăte târgurile“, mai povesteşte ea. „Am fost la Tânjaua de pă Mara, la Hora la Prislop. Da’ n-am ieşit din judeţ, că-i cheltuială. Şi nu mai îs aşa de tânără nici io, să mă cazez p-acolo“, mai relatează tanti Livia.
Costumele populare autentice şi creaţiile vestimentare de inspiraţie folclorică au un succes în creştere în utimii ani. Păstrătorii tradiţiilor încearcă să menţină obiceiurile şi în ceea ce priveşte straiele populare, cu toate că cele brodate la maşină sunt mult mai ieftine şi sunt făcute cu viteză mult mai mare.
Vă recomandăm să mai citiţi şi: