Au înghiţit oameni, sate întregi sau au legătură directă cu marea. Legendele iezerelor din Maramureş
0Cu siguranţă cele mai cunoscute şi temute legende din Maramureş sunt legate de iezerele aflate în munţii ce străbat judeţul. Fie că înghit animale, biserici sau chiar oameni, fie că sunt doar nişte ape fără fund, indiferent de legenda ce le însoţeşte aceste lacuri sunt evitate de maramureşeni.
Cu toate că iezerele din Maramureş au o valoare turistică deosebită pentru judeţ, acestea impresionând prin peisajele măiestoase pe care le oferă, localnicii din apropierea acestora par să se fereacă de ele. Principalele motive sunt numeroasele legende ţesute de-a lungul anilor în jurul acestor minuni ale naturii. Halastăul din Tisa este cunoscut pentru forţa malefică pe care o ascunde. Deşi semnificaţia numelui este de baltă sau apă mică, puterile care îi sunt atribuite par a nu fi deloc în concordanţă cu acesta. Potrivit legendelor locale, Halastăul a înghiţit o biserică şi câteva case din apropiere iar până nu demult clopotele biserii se puteau auzi în fiecare an în noaptea învierii.
Iezerul din vârful Pietrosul, cunoscut pentru forma sa inedită, asemănătoare cu a României, în concepţia localnicilor este un lac fără fund. Potrivit acestora orice obiecte aruncate în lac sunt imposibil de recuperat, unii dintre ei crezând că acesta are legătură directă cu Marea Neagră, iar orice obiect ajuns în lac va ajunge direct în mare. Vinderelul din Poienile de Sub Munte a ajuns în atenţia sătenilor datorită vârtejului care se formează pe acesta si care te trage pe oricine la fund. În concepţia localnicilor, forţe necurate au pus stăpânire pe lac iar acestea răpesc pe oricine cuteză a tulbura apele. Ba mai mult, o piatră dacă e aruncată în acest iezer aceasta va aduce vreme grea în zona respectivă.
„Apa grea”, un lac aflat la poalele Gutâiului este cunoscut pentru apele sale grele, de unde şi denumirea sa. În vremuri de demult acesta a înghiţit o nuntă întreagă, dar, potrivit legendelor, şi astăzi dacă cinevă are curajul să îşi bage mâna sau piciorul în apă nu mai are scăpare, apele lacului înghiţindu-l.
Lacul Tăciunosul este renumit pentru puterile sale hipnotice. Mitul spune că în vremurile cu ceaţă acesta atrage orice fiinţă vie, om sau animal făcându-l să îşi găsească pieirea în apele sale.
Conform credinţelor popolare toate apele cer a fi glorificate prin sacrificii. Fiecare iezer îşi cere anual ofranda, cam aceiaşi în fiecare an, pentru a le oferi sătenilor liniştea şi pacea.
Citeşte şi:
De la Civitas Rivuli Dominarum la Baia Mare. Cum s-a schimbat denumirea oraşului de-a lungul anilor