Bacău: (VIDEO) Puțurile de captare a apei, obiective strategice, rămase fără pază

Peste 100 de astfel de instalații care ar fi trebuit să fie păzite de personal înarmat, sunt lăsate în voia sorții. Singurele măsuri luate pentru ca apa băcăuanilor să nu fie contaminată de rău făcători sunt plăcuțele de atenționare, lacăte chinezești și gardurile rupte.

Mai bine de 100 de puțuri de captare a apei din municipiul Bacău, nu sunt păzite de nimeni. Cu toate că sunt considerate obiective strategice, și ar fi trebuit să fie păzite de personal înarmat,  sunt lăsate de izbeliște, de mai mult timp.

Locurile de unde se captează apa din care bea întregul Bacău sunt acoperite de capace din metal subțire și ruginit, încuiate cu lacăte chinezești și vechi, care pot fi oricând sparte. De jur împrejurul instalațiilor sunt garduri din sârmă ghimpată ruptă prin care poate trece oricine. Ba mai mult, puțul din zona Gherăiești este acoperit cu un capac găurit, iar poarta de la intrare este larg deschisă.

Singurii care păzesc zona sunt câțiva câini și dispecerul care măsoară din oră în oră debitul apei și care iese din camera de serviciu doar dacă aude lătratul animalelor. Numai în zona de nord a municipiului prin aceste puțuri se captează aproximativ 11.000 de metri cubi de apă pe zi pentru populația orașului.

CITAT

Petruș Rădulescu - DIRECTOR COMPANIA DE APE

„Totul este foarte etanș și bine păzit! Sunt niște fronturi pe care noi le păzim. Aceste puțuri sunt pentru noi de o importanță deosebită"

Incognito al ziariștilor

Pentru a vedea cu propriii ochi cât de bine sunt păzite astfel de obiective strategice ale municipiului Bacău, ziariștii de la Adevărul de Seară au făcut o incursiune incognito. În plină noapte, au încercat să ajungă la trei dintre astfel de puțuri de captare a apei. Au ajuns nestingheriți!

Nimeni nu i-a împiedicat să treacă printr-un gard de sârmă ruptă și să ajungă la „obiectivele strategice".

 Prima oprire: Zona de nord-este a orașului. Trecem printr-un pâlc de pădure și nu ne oprește nimeni. Tragem de capacul care acoperea unul dintre cele 100 de puțuri de unde se captează apa. Puțin ar fi lipsit să rămânem cu capacul în mână.

A doua oprire: Câțiva metri mai în dreapta și dăm de al doilea punct stategic. Se repetă povestea. Un capac ruginit, un lacăt la fel de vechi. Nu ne oprește nimeni. Facem vreo două poze și plecăm într-o altă zonă.   

A treia oprire: În zona Gherăiești. Poarta este larg deschisă și nimeni nu ne oprește să intrăm. Ne uităm prin gaura din capacul ce acoperă „obiectivul strategic". Nu ne întâmpină decât câțiva câini. Într-un târziu, după așteptări de minute bune, iese și dispecerul de serviciu.  „De ce ați intrat, că nu aveați voie?", ne mustă omul, după ce ne explică că zona este bine păzită și imediat va ajunge și personalul înarmat. L-am aștepat. N-a mai venit nimeni!