Bacău: „M-am târât în coate din calea apelor“ (GALERIE FOTO)
0Bătrânul a mâncat doar o bucată de salam şi două cepe şi a coborât abia după ce apele s-au retras din casă.
MAI CITIȚI
Bacău : Efort comunitar pentru sinistrații de la Săucești
Cod Portocaliu de inundații pentru județul Bacău
Bacău: Şi-a făcut singur dig în faţa casei
Bacău: Digul de la Săuceşti, ridicat de mântuială
Moş Vasile Tudoriu (61 de ani) din comuna băcăuană Săuceşti, s-a ascuns de viitură în podul casei unde a mâncat trei zile doar o bucată de salam şi două cepe. Omul, care este invalid de 30 de ani, s-a târât în genunchi şi coate pe scara de lemn de teama apelor, care îi invadau casa când Siretul a ieşit din matcă. Este a treia oară când îi este distrusă toata agoniseala din ogradă.
„I-am zis nevestei, copiilor şi nepoţilor să plece în oraş la internatul unui liceu că eu mă descurc singur. Am rămas urcat pe pat, dar când am văzut ca uşa s-a deschis şi apele au intrat în casă mi-am dat seama că trebuie să mă duc undeva mai sus. Cel mai sigur loc era podul“, povesteşte moş Vasile.
S-a târât aşa cum a putut, mai mult în mâini şi din când în când în genunchii care îi tremurau. „M-am sprijinit în braţe şi m-am urcat pe scară. Ştiam că n-am să cad că am putere în braţe. Trebuia să mă salvez“, a adăugat el.
Timp de trei zile, cât a stat în pod, a mâncat ce apucase să-şi bage în buzunar: o bucată de salam şi două cepe. A pândit printre scânduri cum se revarsă apele peste ogradă, în casă şi a aşteptat să se retragă. Peste trei zile i s-a întors acasă nevasta.
Invalid de la o glumă proastă
Îşi aminteşte cum, în tinereţe, la 30 de ani, în timp ce punea acoperişul unei case în localitatea Luncani, un coleg i-a făcut o glumă proastă. A fost fatală. Rezultatul, fractură de coloană şi multe operaţii la Iaşi fără niciun rezultat. „Puneam table pe o casă. Colegul meu a lăsat toată greutatea pe mine şi râdea de gluma făcută. Din pricina greutăţii prea mari am căzut. Era înălţime mare acolo sus pe coama casei“, rememorează bărbatul.
De atunci, Vasile Tudoriu nu poate face niciun pas. Foarte rar, se mai ridică în cele două beţe făcute de el pe care le foloseşte drept cârje. Îşi doreşte un scaun rulant ca să mai iasă afară din casă.
A pierdut de trei ori toată agoniseala din cauza apelor.În 2006, când a venit o viitură mare, i-a luat cea mai de preţ avuţie, căruţa. „De atunci n-am mai putut să îmi cumpăr alta, că n-au mai fost bani. Nu dorm noaptea la gândul că o să mi se micşoreze pensia. Acum, aveam vreo doi puişori prin ogradă, dar apele mi i-au luat şi pe ăia“, oftează el.