Rubarba: la ce se foloseşte, când se culege şi ce delicii putem face cu ea

Colindând satele din România, Claudia-Romana Rista, din Arad, a cules reţete vechi, dar şi informaţii despre anumite plante sau ingrediente.

Claudia-Romana Rista vorbeşte despre rubarbă, cunoscută popular şi sub numele de rubarbăr. Ea spune că a gustat prima prăjitură de rubarbăr de anul acesta în Crit, la mama Gerda.

Rubarbă, rabarber, revent, pobita, rubarbura, rubarbăr. Sub toate aceste denumiri întâlneşti această planta ierboasă în Transilvania, atât de apreciată în Anglia şi în ţările germanice. Planta e absolut delicioasă în sosuri, creme, budinci şi supe; nu poate decât să îţi placă sau nu.

„Ce pot însă să spun este că, atunci când săsoaicele îl gătesc, rubarbărul devine absolut adorabil pentru toată lumea, iar reţetele lor sunt ‘erste Klasse’. La final de mai şi în iunie e tânăr şi nefibros, numai bun de cules. Tijele roşcate şi suculente, cu gust acrişor, se pun la conservat în compoturi şi siropuri, pentru acrit supe, compot, sosuri sau prăjitură.

Una peste alta, saşii aveau cultul rubarbărului. Ei l-au adus cu ei când au venit în Transilvania. ‘Atâta rubarbăr o fost în satul asta (Crit), de ne băteam ‘cochii’ (copii) cu el. Acum o dispărut, nu ştiu de ce…’, îmi povesteste domnul Fornoga, bărbatul Wilhelminei Fornoga”, a mărturisit arădeanca.

Rubarbărul creşte fără prea mult efort şi este consumat mai ales în Anglia, Franţa şi Germania. Planta creşte răzleţ şi prin gospodariile din Ardeal. În lunile de vară, chiar uneori şi toamna timpurie, găseşti rubarbăr în pieţele din Ardeal. Ea a găsit în vara aceasta în Braşov, Mureş, Sibiu, Cluj, Arad de regulă la femei în vârstă de la care a aflat şi reţete cu poveşti.

FOTO: Diana Oroş

„Când vrei să cumperi rubarbăr caută tijele de un roşu aprins, fără pete sau lovituri. De la rubarbăr se cultivă tulpina, care se aseamănă cu tijele de ţelina (apio). La rubarbăr, tijele sunt mai grose, sunt roşcate la culoare şi rareori se consumă crud. Pentru reţetele cu rubarbăr, tija de rubarbăr se freacă uşor indepărtând eventualele fire lungi aţoase, apoi se taie în bucăţi mai mari. Se poate păstra câteva zile în pungi de plastic în frigider sau se poate congela. Când se pregăteşte pentru prăjituri se poate fierbe puţin în apa cu zahăr sau pentru sosuri se sotează în tigaie cu unt. Rubarbărul are un gust acrişor, reconfortant”, mai afirmă Fata care găteşte cu flori.

FOTO: Diana Oroş

Aceasta explică că în Saschiz, Mureş, există un eveniment identitar pentru gastronomia locală, organizat de Vecinătatea Femeilor din Saschiz, ajuns în acest an la cea de-a 5-a ediţie: „Sărbătoarea Rubarbărului’’.

„Urmărind această acţiune încă de la prima ediţie am văzut cum de la un an la altul numărul femeilor din Saschiz care s-au implicat a crescut constant (peste 20 în 2017), la fel şi numărul participantilor (peste 1.000 în 2017). În mod tradiţional, Sărbătoarea Rubarbărului are loc în prima sâmbătă a lunii mai, iar din program nu lipsesc: ,,marşul plăcintelor” pe ritmurile muzicii de fanfară, degustări de preparate cu rabarbăr, acţiuni de educaţie culinară, vizită la cetatea de refugiu sau la atelierul de ceramica de Saschiz”, adaugă Claudia-Romana Rista.

FOTO: Diana Oroş

Vă mai recomandăm: Supa de găină bătrână cu tăieţei subţiri de casă. Reţeta săsească delicioasă care nu se găseşte în nicio carte de bucate

Reţete româneşti care n-au ajuns niciodată în cărţile de bucate. Secretele ciorbei de borboane, o delicatesă culeasă recent în zona rurală a judeţului Braşov