PORTRET Rodica Lolea, contabila care şi-a găsit liniştea în versuri

Arădencei i-a plăcut din copilărie să pună versuri pe hârtie, iar în urmă cu aproximativ patru ani şi-a luat pasiunea în serios. Contabilitatea şi arta cifrelor matematice nu se prea împacă cu versurile şi poeziile, dar Rodica le-a găsit un punct comun.

Profil
Născută: 28 august 1968, Timiş
Familie: Căsătorită, un copil
Studii: Facultatea de Contabilitate

Job: Contabil

Starea ei de spirit a ajutat-o să-şi pună pe hârtie sentimentele şi să le transpună în poezii cu totul deosebite. Şi-a descoperit pasiunea pentru rimă în urmă cu mulţi ani. Adolescentă fiind, Rodica obişnuia să scrie poezii pentru prietenii ei.

„Îmi aduc aminte că la început mă prosteam, în ideea că le făceam prietenilor diferite dedicaţii în versuri. Mi-a plăcut să compun încă din copilărie, dar nu m-am gândit până acum patru ani să mă apuc serios de scris poezii”, îşi aduce aminte Rodica Lolea, contabilă de profesie.

Viaţa, principala sursă de inspiraţie

O problemă gravă de sănătate a determinat-o să ia în serios pasiunea pentru versuri şi să scoată primul ei volum de poezii. Totul a început în urmă cu aproximativ patru ani, când o veste cumplită urma să-i schimbe viaţa radical.

„Am aflat în urma unor analize medicale că sufăr de o boală care ar putea să-mi curme viaţa. În acele clipe nu-mi aduc aminte decât că simţeam cum cerul se prăbuşeşte peste mine. Mi-a fost foarte greu să trec peste probleme, aşa că am încercat să-mi găsesc consolarea în versuri”, a povestit Rodica. Femeia spune că a început să scrie primele poezii chiar de pe patul spitalului. De la o zi la alta avea inspiraţie tot mai mare, iar versurile o ajutau să uite de necazuri.

„Aveam nevoie de o ocupaţie care să mă scoată din carapacea în care eram închisă. Negrul, problemele şi veştile rele dispăreau odată cu finalizarea unei poezii”, a adăugat Rodica Lolea. Primul volum al contabilei conţine 14 poezii şi a fost lansat în 2009. Rodica se pregăteşte acum să lanseze o nouă carte, eveniment programat pentru luna iunie a acestui anul. În ciuda faptului că Rodica este o fire foarte veselă şi optimistă, poeziile ei te duc cu gândul la tristeţe şi la o viaţă plină de probleme, pentru că aceasta este, de fapt, realitatea pe care o oglindeşte sufletul ei.

„Acum, mulţumesc lui Dumnezeu că sunt bine şi pot spune că am scăpat de boală. Viaţa a fost şi rămâne în continuare principala mea sursă de inspiraţie. Un cuvânt, o stare, o zi anume, toate mă pot influenţa să pun pe hârtie câteva versuri”, a explicat Rodica Lolea.

Întrebări şi răspunsuri

Ce altceva îţi mai place să faci atunci când nu scrii?
Să ascult muzică. Mă relaxez enorm de mult când ascult muzica anilor ‘80.

Ce atuuri trebuie să aibă un pun poet?
Cred că trebuie să-i placă să scrie, să vadă lumea cuvintelor cu alţi ochi şi să-şi găsească inspiraţia la momentul potrivit.

Cum împaci contabilitatea cu pasiunea pentru poezii?
Foarte bine, deşi pentru unii pare un lucru ciudat. Colegii mei de serviciu sunt ca a doua familie. Îmi place contabilitatea la fel de mult cum iubesc versurile.

Pe când o nouă lansare?
Sper că în luna iunie voi scoate următoarea carte de poezii. Încă lucrez la ea.

Ce-i place

Rodica Lolea spune că îi place să glumească, să aibă mereu zâmbetul pe buze, să lucreze şi mai ales să scrie. „Îmi place muzica anilor ‘80 şi mă relaxez când o ascult. Îmi place să merg în concedii la Orşova, fiind oraşul în care am crescut”, a punctat Rodica Lolea.

Ce nu-i place

Contabila spune că nu-i place minciuna şi oamenii falşi care se ajung în viaţă, dar uită de unde au pornit. „Nu-mi place să judec pe nimeni şi nu-mi place să stau în linişte pentru că simt că-mi ascult gândurile”, a încheiat Rodica Lolea.

Poezii:

Tatălui meu,

Nu te-am avut deloc cu mine,
Câtâ nevoie aveam de tine,
Să mă îndrumi când mi-a fost greu,
Să pot plânge pe umărul tău.

Ai dispărut din viaţa mea,
Când doar ce-nţelegeam ceva,
A fost un şoc şi m-a marcat,
Dar nicidecum, nu te-am uitat.

Eşti doar un chip, o amintire,
În ochii mei, pe-atunci copilă,
Şi-ncerc a-mi aminti ceva,
Ceva de care a mă lega.

Aş vrea să cred că acolo sus,
O vorbă bună tu mi-ai pus,
Şi mă veghezi, chiar de nu poţi,
Cu mare lucru să m-ajuţi.

Chiar dacă timpul repede-a trecut,
Şi nu mai sunt copil, ci un adult,
Încă-mi lipseşte mângâierea ta,
O vorbă bună spusă, atunci, cândva…
 
 
Inima mea


Inima mea este ca un fluture
Care-şi mişcă aripile la orice atingere…
Se sperie să nu urce pe culmi prea înalte,
Care i-ar putea sufoca sufletul plăpând…

Perdea de vânt îmi flutură
Simţurile înmărmurite în cabana inimii,
Iar fiori de soare îmi încălzesc
Aripile sufletului abia regăsit.

Muguri de furtună ce se adună,
In negura verde a ochilor tăi,
Mă face să tresar şi să mă întreb,
Ce se ascunde în spatele cortinei tale.
 

Prietenie

Dacă vrei să faci ceva pentru mine,
Fii alături de mine când am nevoie,
Dacă vrei să-mi fii prieten,
Nu spune minciuni, spune-mi adevărul,
Chiar dacă nu e ceea ce vreau să aud.
Fă-mă să înţeleg că sunt importantă pentru tine,
Chiar dacă crezi că deja ştiu asta,
Dacă mă întrebi cum mă simt,
Trebuie să ai răbdare să asculţi răspunsul,
Dacă viaţa mă pune la pământ, ajută-mă...
Dacă toate acestea ţi se par prea mult,
Te informez că asta înseamnă prietenie .
Eşti în stare să faci toate acestea pentru mine?
Eu, cu siguranţă, le-aş face pentru tine!
 
Gânduri

Frunze cad din copacul vieţii mele
Fără să sesizez, eu calc încet pe ele.
Stau singură şi-n linişte încerc să ascult
Cum trec în goană gândurile mele.
Amintiri şi poate vise ce au apus de mult.
Prieteni şi colegi de care nu mai ştiu nimic,
Toate îmi vin acum în gând parcă cerând
Să-mi amintesc ce nu credeam că o să uit.
Copii fiind planuri ne-am făcut,ce o sa fim,
Adolescenţi şi mai apoi adulţi,
Dar câţi din noi  am devenit ce-am vrut ?
Câţi dintre noi prieteni am rămas ?
Viaţa în vârtejul ei ne-a tras ,
Şi zi de zi în altceva ne-am transformat.
Ţi-aduci aminte doar din când în când,
Ce ţi-ai dorit să faci .Era…. un simplu gând.

 
 

 

<!--[if gte mso 10]>