De ce ne tremură mâinile şi la ce alte simptome trebuie să fim atenţi. Când e vorba despre ceva banal şi când e un semn de boală - explicaţia specialiştilor

Foarte multe persoane se plâng de faptul că le tremură mâinile fără a avea şi vreun alt simptom. Deşi există multe posibile cauze ale acestei condiţii, tremuratul mâinilor este moştenit şi de cele mai multe ori este benign.

Acest simptom poate fi asociat cu problemele de sănătate care afectează doar mâinile, dar şi alte părţi ale corpului, aici fiind vorba de boli generalizate care afectează sistemul neuromuscular sau sistemul nervos central.

Medicul arădean Otilia Ţigănaş spune că tremuratul mâinilor („tremor”) este un simptom, adică parte a unei posibile boli, nu o boală în sine. Cauzele por fi multiple, iar medicul de familie este acela care se va orienta spre găsirea eventualelor cauzele.

„Important de ştiut este că temorul izolat, singur, fără alte simptome sau semne este, îndeobşte, fără o cauză dovedibilă. Noi îl numim «tremor esenţial». Dar acesta este un diagnostic de excludere, adică îl declari fără cauză doar după ce ai exclus toate cauzele (hipertiroidie, nervozitate, hipoglicemie, boli neurologice, alcoolism, tabagism, etc). Pentru pacienţi, e important de ştiut că tremorul cu o cauză dovedibilă este de obicei însoţit şi de alte simptome (tahicardie=bătăi accelerate ale inimii, umezeala pielii, transpiraţii, senzaţie de nod în gât, sete, insomnii, scădere în greutate, excese în regimul de viaţă, tremorul alor segmente, mers dificil).

Când tremură doar mâinile şi nimic de semnalat pe lângă, nici măcare o cauză declanşatoare (stres, emoţie, chefuri prelungi), este puţin probabil ca medicii să descopere vreo cauză. Simptomul va intra în categoria «aşa te-ai născut», după cum există oameni care, din născare, transpiră mult sau au dureri de cap fără cauză sau toată viaţa lor nu prea au poftă de mâncare fără să fie bolnavi”, declară Otilia Ţigănaş.

Aceasta subliniază că primul medic la care trebuie să se adreseze pacientul este cel de familie, altfel riscă să fie plimbaţi inutil şi costisitor, pe cont propriu, între diabetolog, neurolog, endocrinolog, psihiatru şi tot să nu i se dea de capăt.

Vă mai recomandăm:

„Roşu-n gât” este doar o legendă. Durerea în gât care ne păcăleşte şi ce legătură există între ea şi acidul gastric - explicaţiile medicilor

Antibioticele, duşmanii sănătăţii dacă le luăm atunci când avem o simplă răceală. De ce nu e bine să luăm medicamente cu pumnul