Cele mai bune sarmale: reţete din mai multe colţuri ale ţării
0Arădeanca Claudia Romana Rista, cunoscută drept „fata care găteşte cu flori“, a descoperit secretul celor mai bune sarmale, colindând satele din România.
Sarmalele se fac de regulă cu carne de porc sau amestecată cu carne de vacă. Unele gospodine pun ceafă de porc afumată trecută prin maşina de tocat pentru a da un gust mai bun. De asemenea, o linguriţă de ienibahar dă verzei un gust deosebit.
Cum pregătim foile de varză
Varza acră sau prea sărată se spală în două, trei ape călduţe. Dacă frunza este mică tăiem partea bombată a nervurii fără să o găurim.
Dacă frunza este mare o folosim pentru două sarmale. O tăiem de o parte şi de alta în lungul nervurii, înlăturând-o.
„Ca să ne iasă sărmăluţe egale putem cântări tocătura, apoi măiestria vine din rulatul foilor de varză. Dacă este să o luăm la modul tradiţional aşezăm o foaie de varză pe palma întinsă. Punem lingura de amestec aşezată ca un rulou pe lăţimea frunzei şi lăsam doi centimetri de frunză liber şi la un capăt şi la celălalt al compoziţiei. Întoarcem capătul frunzei peste rulou şi aducem şi un capăt lung al acestuia peste carne rulând împreună până la celălalt capăt al frunzei. Cu mâna introducem şi capătul care a rămas liber. În acest mod nu se vor desface sarmaele la fiert”, spune arădeanca.
Aceasta mai afirmă că gastronomia românească cunoaşte de-a lungul timpului în majoritatea cărţilor de bucate sau almanahurile apărute diverse umpluturi şi învelişuri pentru compoziţie. Diverse umpluturi cu mai multe tipuri de carne sau fără carne precum şi metode diferite pentru fiertul sarmalelor în diferite compoziţii.
„Distingem câteva tipuri de sarmale pe care le-am întâlnit în diferite regiuni ale ţării: sarmale bătrâneşti cu carne de porc, învelite în foi de varză murată. Slănina afumată se pune între straturile de sarmale, iar deasupra lor se aşează un strat de rondele de cartofi peste care se toarnă bulion de roşii şi untură încinsă. Ele se fac numai la cuptor; sarmalele pot fi făcute în frunze de: viţă de vie, de gulii, de potbal, de ştevie, de tei, de hrean, chiar şi din leuştean şi spanac. Ele se fierb în apă cât să le cuprindă cu puţin borş sau suc de roşii. Frunzele fiind crude şi mai rigide se opăresc în apă cu sare şi li se taie nervura. Ele se servesc mai ales cu iaurt. Pentru sarmalele în foi de varză albă dulce se aleg verze neîndesate cu frunze sbţiri. Scoatem cotorul în întregime şi punem căpăţâna într-o oală cu apă clocotită să se opărască câteva minute doar cât să se desprindă frunzele fără să se rupă. Pe măsură ce se desprind le scotem din apă cu lingura şi tăiem apoi nervura groasă de pe dosul frunzei. De regulă dintr-o varză avem în jur de 30 de frunze de mărime mijlocie”, mai spune arădeanca.
Sărmăluţe cu urdă în foi mari de ştevie
Colindând satele din România, Claudia Romana Rista, a dat peste sărmăluţe cu urdă în foi mari de ştevie.
Frunzele de ştevie se opăresc cu borş. Scoatem nervura cu tot cu codiţă. Facem o compoziţie din urdă (un kilogram) dată prin sită amestecată cu ceapă verde călită, verdeaţă tocată, sare şi piper. La un kilogram de urdă se pun trei ouă şi trei linguri de griş. Modelăm sărmăluţele în frunzele de ştevie, le aşezăm într-o cratiţă pentru cuptor acoperite de apă în care adaugăm trei linguri de unt şi sare. Când au fiert pe jumate şi a scăzut din apă adaugăm puţin borş şi le mai lăsam să mai fiarbă.
În unele zone ale ţării, sarmalele se fac cu foi de viţă, iar în compoziţie se sporeşte cu orez. Se servesc cu smântână şi mămăliguţă.
Mai puteţi citi: Cum să prepari cea mai simplă reţetă de bezele cu lavandă