Arad: PORTRET / Ionuţ Leac a trăit vremurile Bătrânei Doamne

„Părintele” copiilor şi juniorilor a împărţit vestiarul cu marile nume din vechime ale Aradului. De 17 ani, este dedicat sută la sută viitorilor fotbalişti.

Trăieşte în fotbal de când „sportul-rege” traversa perioada romantică în România. A început să joace în echipa şcolii din Sânnicolau Mic, pe atunci angrenată într-un campionat plin de nume ce aveau să devină importante în fotbal: Possler, care a ajuns la Aurul Brad, Sigheti - la UM Timişoara, Roman - la FC Baia Mare, Macavei - la Vagonul, sau Tusz, coleg de echipă cu Mircea Lucescu la Ştiinţa Bucureşti.

„Eram o generaţie bună, mulţi am ajuns în diviziile A şi B. Printre noi era şi Emil Beg, campion de gimnastică. Profesorul nostru era Burdan, fostul portar al echipei naţionale”, a rememorat nea’ Ionuţ.

Alături de gloriile Aradului

A trecut la juniorii UTA-ei, unde l-a antrenat marele Coco Dumitrescu. Bătrâna Doamnă era atunci regina fotbalului românesc. După juniorat, Ionuţ Leac a fost trimis în rodaj la Gloria, apoi UTA l-a rechemat. Antrenor devenise simbolul fotbalului arădean, Iosif Petschovschi, pe care-l ajuta profesorul Pompei Siboteanu. „Nu mi-a venit să cred că pot juca alături de fotbalişti de talie internaţională. Portar era Liviu Coman, fost la Rapid. Era Szucs, 13 ani a evoluat la UTA, apoi Kapas, Neamţu, unul din cei mai buni stoperi din ţară. La mijloc erau Metskas, Koszka, a jucat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, Băcuţ II, Selymes, Mircea Sasu, Czako, Ţârlea, Chivu, Ion Vasile, care acum e deputat.  Toţi erau prieteni”, a povestit fotbalistul.

Sufletul fotbalului juvenil

A mai jucat la Mangalia şi Anina, apoi şi-a pus ghetele în cui. La 38 de ani, şi-a ajutat echipa din cartier, Libertatea Sânnicolau Mic, să promoveze în elita judeţului, câştigând apoi campionatul.

Din 1992, conduce Comisia de Copii şi Juniori din cadrul Asociaţiei Judeţene de Fotbal Arad şi e recunoscut pentru pasiunea pe care o depune. În cei 17 ani, echipele din Arad au cucerit 11 titluri naţionale, au obţinut clasări pe treptele doi şi trei ale podiumului, reuşind dese calificări la turneele finale. Mulţi jucători au ajuns până în Divizia A. 

Implicarea sa în sectorul juvenil a păstrat Aradul în relaţii bune cu Federaţia Română de Fotbal, care a trimis în repetate rânduri echipe naţionale de juniori să joace aici. Nu doar în oraş, ci şi la Ineu, Pecica, ori Pâncota.

Noul său proiect e legat de selecţionatele AJF, cărora le-a acordat o atenţie mai mare. „Vrem să le dăm o şansă tinerilor din judeţ. Cresc mulţi fotbalişti la ţară, dar nu mulţi au posibilitatea să plece de acolo”, a conchis Ionuţ Leac.

Întrebări şi răspunsuri

Ce avea bun trecutul în materie de fotbal juvenil?
Nicolae Dumitrescu observa părţile negative. Eu, de exemplu, foloseam piciorul stâng doar ca să urc în tramvai. Făcea un culoar de sârmă de 10 metri, intram în el şi o oră dădeam doar cu stângul, până învăţam. În fiecare joi, UTA juca cu juniorii, cei de perspectivă intrau în lotul mare, iar antrenorul lucra separat doar cu ei.

Ce minusuri au antrenorii de azi?

Nu vreau să dau nume, dar am auzit că acum părinţii plătesc ca să se lucreze suplimentar. Atunci joacă titular, pentru că antrenorul îi spune părintelui ce bine merge de când lucrează în plus. Dar nu e aşa, copilul nu progresează. Ce facem cu cei fără bani?

ce-i place
Întreaga viaţă şi-a petrecut-o în jurul fotbalului. „Citesc toate ziarele, mă uit la meciuri”, afirmă Ionuţ Leac, recunoscându-şi simpatia pentru vechea echipă a Stelei.

ce nu-i place
Lipsa de respect din fotbalul de azi şi modul în care unii antrenori de juniori înţeleg să-şi facă meseria. „Se spune că se dau bani. Sistemul a fost, este şi va fi. Nu e doar în fotbal, e în orice alt domeniu“, a mai spus ’nea Ionuţ.

Profil
Născut - 26 iunie 1942.
Studii - Şcoala profesională, Profil sudori.
Experienţă - Fotbalist, antrenor, preşedinte Comisie Copii şi Juniori.
Familie - Căsătorit, două fete.