Cine a fost Domniţa Bălaşa, prinţesa română torturată în seraiul turcilor, şi ce secret au vrut să afle otomanii de la ea
0Domniţa Bălaşa, urmaşa lui Constantin Brâncoveanu, a ajuns roabă în seraiul sultanului după decapitarea domnitorului. A fost torturată şi chinuită de turci pentru a spune unde se află ascunse averile domnitorului.
Domniţa Bălaşa a fost cea de-a şasea fiică a lui Constantin Brâncoveanu şi, asemenea acestuia şi fraţilor ei, a avut parte de un destin tragic. Potrivit izvoarelor istorice, s-a născut în 1693 şi a copilărit la curtea domnească, alături de cele şase surori şi cei patru fraţi, copiii lui Brâncoveanu. La doar 15 ani s-a căsătorit cu Manolache Lambrino, descendent al unei familii de vază.
Sfârşitul domniei lui Brâncoveanu a venit în martie 1714. Familia domnitorul a fost luată pe sus de turci de la curtea din Bucureşti şi dusă la Constantinopol. Domniţa Bălaşa nu a ştiut la momentul tragicelor întâmplări nimic despre ceea ce păţea familia sa. Împreună cu soţul ei se afla la Constantinopol în peţit pentru fratele mai mic, Radu, care urma să se însoare cu fiica lui Antioh Cantemir.
Aruncată în temniţă
Domniţa Bălaşa a fost închisă în temniţa femeilor, Ceauş Emini.Turcii au torturat-o şi au chinuit-o zile în şir pentru a afla unde îşi ţine ascunse averile domnitorul Brâncoveanu. În temniţa femeilor de la Constantinopol, Bălaşa şi-a regăsit mama şi împreună au asistat neputincioase la uciderea lui Brâncoveanu şi a fiilor lui.
După moartea tatălui şi fraţilor, Bălaşa a rămas roaba turcilor. Împreună cu mama şi cumnata ei a ajuns în seraiul Sultanului. Turcii le-au chinuit pentru a spune unde sunt ascunse averile domnitorului Brâncoveanu. Urmaşele lui Brâncoveanu au fost întemniţate la închisoarea Bostangi Başa, timp de şapte luni. Au scăpat abia după ce au fost răscumpărate cu o mare sumă de bani. Femeilor li s-a interzis întoarcerea în ţară. Astfel, au fost exilate la Kutias, în Caucaz. Abia în noiembrie 1716, fiica lui Brâncoveanu şi mama ei au reuşit să se întoarcă pe pământ românesc.
A înfiinţat o şcoală, o biserică şi un azil
Domniţa Bălaşa a ridicat împreună cu soţul ei, Manolache Lambrino, ”în prundul Dâmboviţei“, o casă mică de locuit. Tot aici a înfiinţat o şcoală, o mică biserică şi, mai apoi, un azil de bătrâni. Nu a avut copii şi şi-a dirijat toată averea către lăcaşurile înfiinţate. După moartea soţului ei, a luat decizia construirii unei noi biserici, mai mare şi mai încăpătoare faţă de cea ridicată împreună cu Manolache Lambrino. Noua biserică a fost finalizată în 1753. Un an mai târziu şi-a găsit sfârşitul şi greu-încercata fiică a lui Brâncoveanu.
După cutremurul din 1838, biserica făcută de Domniţa Bălaşa a fost dărâmată şi pe acelaşi loc s-a construit o a treia biserică, între anii 1838-1842, ctitorită de Safta Brâncoveanu. Biserica n-a rezistat decât 40 de ani, pentru că fusese construită pe un teren inundabil.
În anii 1881-1885, în timpul domniei Regelui Carol I, a fost zidită actuala biserică „Domniţa Bălaşa“, unde astăzi odihneşte şi greu încercata prinţesă.