Procesul de 4,5 miliarde de dolari pentru aurul de la Roşia Montană. Cum răspunde România la ultimele acuzaţii ale companiei canadiene
0Ultima contestaţie a avocaţilor companiei miniere Gabriel Resources - care solicită daune de 4,5 miliarde de dolari României pentru oprirea proiectului minier de la Roşia Montană - este legată de includerea localităţii din Munţii Apuseni pe lista UNESCO „a patrimoniului mondial în pericol”.
Statul Român este acuzat că prin acest demers periclitează orice investiţie şi pregăteşte terenul pentru o eventuală naţionalizare a proiectului.
Tribunalul de arbitraj al Băncii Mondiale de la Washinghton a acceptat o dezbatere pe această temă între cele două părţi, care au fost invitate să depună probe pentru a-şi susţine poziţia.
Pe lângă decizia UNESCO din 2021, Gabriel Resources mai invocă şi declaraţii făcute pe această temă de fostul ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, de fostul premier Florin Cîţu şi de preşedintele Klaus Iohannis.
De asemenea, este invocată şi o decizie a Tribunalului Buzău, din decembrie 2020, prin care s-a respins o cerere de anulare a certificatului de descărcare arheologică emis de autorităţi pentru masivul Cârnic din Roşia.
Între timp, hotărârea instanţei din Buzău a fost modificată în totalitate la Curtea de Apel Ploieşti, instanţă care a anulat definitiv documentul menţionat.
Recent, instanţa de arbitraj de la Washington a făcut publică opinia părţii române cu privire la noile probe invocate de compania minieră canadiană. Gabriel Resorces a iniţiat proiectul minier prin intermediul societăţii locale Roşia Montană Gold Corporation (RMGC).
„RMGC deţine licenţa minieră pentru Roşia Montană de 23 de ani, din decembrie 1998, dar până în prezent nu a reuşit să obţină autorizaţiile şi licenţa socială pentru construirea şi exploatarea proiectului. Între timp, acest arbitraj durează de mai bine de şase ani. Ca urmare a eşecului RMGC de a dezvolta proiectul, Roşia Montană nu a beneficiat de dezvoltarea economică pe care se aştepta să o aducă investiţia. Lipsa dezvoltării economice, la rândul său, a subminat stabilitatea socială a localităţii, inclusiv ca urmare a depopulării din cauza achiziţionării de către RMGC a proprietăţilor pentru a face loc investiţiei”, se precizează în documentul depus de avocaţii României.
Zona istorică şi masivul Cârnic. Foto: primariarosiamontana.ro
„România nu poate să ignore interesele populaţiei locale şi să lase zona să stagneze în continuare până la încheierea arbitrajului şi reluarea proiectului – dacă într-adevăr este intenţia Reclamanţilor şi a RMGC de a relua proiectul. România are datoria de a promova dezvoltarea socio-economică a zonei, în conformitate cu legislaţia română şi sub rezerva drepturilor RMGC în temeiul licenţei. După cum a repetat pârâtul (Statul Român - n.r.) pe parcursul acestui arbitraj, dacă RMGC poate îndeplini cerinţele proiectului conform legislaţiei române şi dacă poate asigura licenţa socială, proiectul poate fi implementat”, se precizează în documentul depus de avocaţii României”, se mai afirmă în document.
Oportunităţi de finanţare pentru păstrarea patrimoniului cultural unic
Potrivit acestora, decizia UNESCO din 27 iulie 2021 de a înscrie Peisajul minier Roşia Montană pe Lista Patrimoniului Mondial („listarea UNESCO”) este o evoluţie pozitivă pentru Roşia Montană şi împrejurimile acesteia. Acest lucru va oferi oportunităţi de angajare şi finanţare pentru păstrarea patrimoniului cultural unic din zonă, până în momentul în care RMGC va obţine avizele necesare şi licenţa socială.
Fosta carieră a exploatării miniere de stat. Foto: primariarosiamontana.ro
„Listarea UNESCO nu afectează drepturile reclamanţilor (Gabriel Resources - n.r.) în temeiul licenţei. Nu modifică şi nu se adaugă la protecţiile legale existente pentru patrimoniul cultural şi arheologic din Roşia Montană. (...) RMGC are încă o licenţă minieră valabilă, reînnoită în 2019, iar autorităţile statului nu au revocat sau modificat în alt mod niciuna dintre autorizaţiile necesare. Proiectul se află sub acelaşi regim juridic, ca şi înainte de listarea UNESCO, şi rămâne ca RMGC să-l avanseze în conformitate cu legislaţia română. În consecinţă, includerea pe lista UNESCO nu poate avea niciun impact asupra analizei Tribunalului în ceea ce priveşte competenţa, răspunderea şi cuantumul. Aceste aspecte au fost pe deplin precizate în cadrul arbitrajului, iar listarea UNESCO este irelevantă pentru analizele pe care Tribunalul trebuie să le facă acum”, se mai susţine în răspunsul părţii române.
Teoria conform căreia „listarea UNESCO este ultimul pas în efortul coordonat al României de a expropria investiţiile” este considerată ca fiind una din domeniul „conspiraţiei”. „Listarea UNESCO este o încercare a Guvernului României de a sprijini dezvoltarea socio-economică a unei zone sever dezavantajate în circumstanţe în care încercările reclamanţilor de a dezvolta proiectul au stagnat”, este concluzia expusă în document.