„Povara“ Bacalaureatului în perioada interbelică, oglindită în ziarele vremii: rezultate, intervenţii la mai marii zilei
0Examenul de Bacalaureat reprezenta o „povară“ pentru absolvenţii de liceu şi în anii dintre cele două războaie mondiale. Şi atunci, procentul tinerilor care treceau aşa-zisul examen de maturitate se situa pe la 50 la sută.
În documentele deţinute de Arhivele Naţionale Alba găsim un articol din 1929, publicat în ziarul „Alba Iulia“, în care este prezentată propunerea comisiei parlamentare legată de organizarea Bacalaureatului în acel an. Disciplinele de examen erau Limba română, Matematica, Geografia României, Istoria României, Limba franceză sau germană.
Când vine vorba de limba străină, se insistă asupra faptului că „are de scop să dovedească numai că viitorii studenţi pot folosi o limbă modernă pentru cultura lor. Nu se va examina deci literatura acesteti limbi“. Din acelaşi articol aflăm că o comisie putea examina cel mult 100 de elevi şi că un candidat respins la o singură materie era „proclamat reuşit, dacă a eşit bine la celelalte materii“. „Examenele de bacalaureat dau de gândit an de an, atât absolvenţilor de liceu cât şi ministerului instrucţiunii.“, se spune într-un alt articol scris în 1929 în publicaţia amintită.
Promovabilitatea în 1929
Autorul prezintă rezultatele finale ale examenului pe fiecare regiune istorică în parte. Aşa aflăm că în Vechiul Regat s-au înscris la Bacalaureat 4.251 de tinei şi l-au promovat 2.240; în Ardeal din 2.397 candidaţi au promovat 1286. În Basarabia şi-au luat diploma de Bacalaureat 230 de absolvenţi, dintr-un total de 538; iar în Bucovina au fost declaraţi admişi 443 din 794. În total, în vara anului 1929 s-au înscris la examenul de maturitate 7.979 de absolvenţi şi l-au trecut 4.199. Procentual 52%.
„Şi nici intervenţii mai mari nu se fac la alt examen ca la bacalaureat “
Într-un articol intitulat „Sfârşit de an şcolar“, apărut 29 iunie 1930, în ziarul „Cultura poporului“ se spune „Peste 2 zile încep examenele de bacalaureat în toată tara. Aici e hopul cel mare. Dacă scapă aici, e bun scăpat. Şi de aceea alergări, intervenţii, rugăminţi, promisiuni la profesori şi la oamenii zilei. Părintele trebue să-şi treacă feciorul, politicianul trebue să-şi servească alegătorii, iar profesorii strânşi între ameninţări şi promisiuni trebue să facă aşa cum e bine. Nu-i groază mai mare ca de acest examen.
Şi nici intervenţii mai mari nu se fac la alt examen ca la bacalaureat. Un nou rând de bacalaureaţi (între 4 şi 6 mii) vor lua diplomele în sesiunea aceasta. Câţi din aceştia pot să spună că au luat bacalaureatul prin munca lor cinstită, prin ei însuşi, fără să aibă nevoie de cartea de vizită a d-lui deputat, senator sau prefect cutare, sau de protecţia unui domn' profesor din comisie, intervenţionistul. Nu se face nimic în ţară la noi până nu te ploconeşti, nu te rogi, nu dai bacşiş, nu promiţi şi nu alergi. Şi e trist că intervenţionismul acesta a intrat şi în şcoală, acolo unde nu trebuia“.
În final, ne putem întreba dacă trebuie schimbat ceva din conţinutul articolului de mai sus, scris în „Cultura poporului“, în urmă cu 84 de ani, pentru a fi publicat în zilele noastre? E încă actual?