Naturalistul şi istoricul Adalbert Cserni a înfiinţat Muzeul Unirii din Alba Iulia. A realizat un ierbar cu plante de 150 de ani

Adalbert Cserni este unul dintre cei mai cunoscuţi oameni de ştiinţă care a trăit în Alba Iulia. Profesor, naturalist, arheolog, istoric, numismat, geolog sunt doar câteva dintre pasiunile acestuia. A trăit în perioada 1842-1916 şi este primul director al Muzeului Unirii.

Activitatea didactică a lui Adalbert Cserni la Liceul catolic din Alba Iulia a fost dublată de pasiunea pentru astronomie, geologie, studiul faunei şi florei, arheologie, numismatică, dar şi pentru literatură, fotografie. Motive suficiente, pentru care a fost primul custode şi, apoi, director al Muzeului din Alba Iulia. Spirit european prin excelenţă, a fost considerat unul dintre cei mai reprezentativi specialişti ai locului şi vremii, în special, în arheologie şi istorie veche. Cea mai celebră lucrare a acestuia este ierbarul care se păstrează şi în prezent la Muzeul Unirii.

Ierbarul naturalistului Adalbert Cserni apare sub forma unor mape de format in foliu, legate sus şi jos cu câte două panglici din material textil. Altfel spus, plantele presate sunt puse între coperţi de carton îmbrăcate în hârtie albastru-închis. Din cele 38 de mape, denumite de naturalist „Herbarium“, se păstrează la Muzeul Unirii, 34. În total, ierbarul propriu-zis ordonat şi numeroat de mâna lui Cserni are 1.119 planşe. Ierbarul ne demonsrează că plantele, aceste produse aparent perisabile, pot să străbată timpul şi să-şi depăşească propriul ciclu de viaţă şi să devină surseistorice de informare asupra trecutului. După recoltare plantele au fost presate şi lipite cu benzi de hârtie peste un suport tot din hârtie. Altele sunt aşezate doar între cămăşi de hârtie manuală. Pentru fiecare plantă în parte apare denumirea, data, locul recoltării şi semnătura „Dr. Cserni“. 

Momentele forte ale căutărilor botanice ale naturalistului pot fi încadrate între 1865-1890, dată după care, cel mai probabil, au fost puse la punct şi mapele ierbarului. Plantele au fost culese de Cserni de pe Dealul Mamut, Valea Popi, Fântâna Hoţilor, locuri aproape de Alba Iulia.  Altele au fost recolate de lângă Piatra Cetii, castelul Martinuzi din Vinţu de Jos, Detunata golaşă,  Cetatea Tăuţiului, malurile râului Ampoi, zone apropiate municipiului Alba Iulia.

Naturalistul a avut colaboratori la Sibiu, Bucureşti, dar şi savanţi de renume din Ungaria, Germania, Elveţia, or învăţători aparent izolaţi  printre piscurile continentului european. Astfel, regăsim plante specifice florei ungare, iar lista este completată cu plante culese din Silezia, Austria, altele recoltate sub egida Societăţii elveţiene de botanică, dar şi din flora Rămâniei, din staţiunile Conţeşti, Călimăneşti, munţii Rodnei. Nu este exclus ca printre colaboratorii lui Cserni  să fi fost şi elevi ai săi, cu care făcea dese deplasări de studiu în natură. 

Ultima cercetare a mapelor naturalistului poartă semnătura Gabrielei Mircea şi Doinei Dreghiciu de la Muzeul Naţional al Unirii, iar rezultatele apar în lucrarea „Ierbarul lui Adalbert Cserni şi flora din împrejurimile Alba Iuliei“. Observaţiile făcute sunt mai mult de natură istorică şi documentară şi mai puţin botanică. „Ne face impresia că Cserni a cugetat exact la urmaşii săi, care vor evalua cândva Ierbarul lăsat lor, ca pe un dar de mare preţ, şi, ca un veritabil cronicar al cercetărilor proprii a lăsat să răzbată peste timp inclusiv informaţii referitoare la existenţa lui cotidiană“, susţin cele două cercetătoare. Ierbarul cuprinde şi plante culese de savant chiar din grădina proprie, de pe strada Poştei, numărul 17, din Alba Iulia. Cercetătorii susţin că mapele Ierbarului lui Cserni au ajuns în noiembrie 1918 la Budapesta. Ulterior, au fost recuperate de statul român.