„Înmormântarea Fărşangului“, obiceiul sătenilor din Rimetea de îngropare a iernii şi a anului vechi agrar

Obiceiul este pus în scenă de flăcăii  din saul Rimetea, judeţul Alba, care se îmbracă  în costume hilare şi  umblă pe uliţe într-un alai grotesc pentru a îngropa iarna şi anul vechi. Obiceiul are loc sâmbătă, 23 februarie, în comuna străjuită de Piatra Secuiului.

Carnavalul de la Rimetea organizat de cetele de flăcăi este păstrat încă viu după sute de ani.  Actorii din piesa Fărşangului, perioada dintre Bobotează şi începutul Postului Paştelui, se costumează în urşi, ţigani, hornari, mire şi mireasă, cerşetori, preoţi, bocitoare.  Alaiul format numai din bărbaţi străbate uliţele satului cu carul mortuar în care se află păpuşa Dome,  ce închipuie Fărşangul, ce trebuie îngropat.

În fruntea alaiului sunt mai mulţi feciori care pocnesc din nişte bice lungi. Urmează muzicanţii, preotul, cantorul, mirele şi mireasa, perechile în costume tradiţionale şi mascaţii. În urma alaiului, într-o căruţă trasă de un măgar se află un sicriu alb, care închide simbolic iarna. După căruţă, două fete „bătrâne“ bocesc şi trag după ele un butuc, semn al sterilităţii. Figuranţii fac gălăgie şi fac gesturi violente pentru a alunga tot ceea ce este necurat. Tradiţia spune că mascaţii nu au voie să comunice întrei ei, decât prin pantomimă. Şi, asta pentru a nu fi recunoscuţi de localnici. Drept răsplată plecau acasă cu cârnaţi, mere, nuci, vin şi ţuică.

Sicriul în care este închisă iarna, spart cu bâtele

De fapt, la cât e de spectaculos şi antrenant, străvechiul obicei seamănă mai degrabă cu un o nuntă, cu tot tacâmul de muzicanţi, preot, cantor, mire şi mireasă. Spectacolul de pe uliţele satului este general. Vrând-nevrând, iau parte şi cei care stau pe margine  şi cred că sunt „feriţi” de drăcuşorii care îţi pictează pe furate faţa cu funingine. După ce alaiul trece pe toate uliţele satului, flăcăul care joacă rolul preotului citeşte la izvorul din mijlocul comunei un fel de analiză a necazurilor şi bucuriillor din anul care a trecut. Sicriul în care este închisă simbolic iarna este distrus de flăcăii satului cu bâtele, ca mod de alungare a duhurilor rele, de îngropare a anului vechi,  lăsând libertate renaşterii lumii în primăvară.

Rimetea, satul muzeu în aer liber

La Rimetea, peisajul pare neatins de mâna omului, iar casele, zugravite toate în alb cu ferestre verzi, sunt aşa cum au fost construite la începutul secolului trecut. O stare de lucruri care a determinat Oficiului Naţional al Monumentelor Istorice să desemneze oficial comuna Rimetea drept „zonă arhitecturală şi urbană protejată“. Comuna este locuită în procent de peste 80 la sută de maghiari, urmaşi ai foştilor mineri care lucrau la extracţia minereului de fier. Astazi, la Rimetea vin autocare din toata Europa, dar şi turişti din Japonia şi America. Zona mai este renumită pentru portul popular tradiţional şi pentru mobilierul pictat. Portul popular este arătat turiştilor la manifestările tradiţionale, dintre care se remarcă „Îngroparea Fărşangului“.(Articol realizat de Nicu Neag)