Ce este pseudoştiinţa şi care sunt principalele caracteristici după care poate fi identificată
0Pseudoştiinţa constă în cunoştinţe, metodologii sau practici care încearcă în mod eronat, deliberat sau prin ignoranţă să treacă drept ştiinţifice.
O explicaţie simplă arată că pseudoştiinţa este o metodologie, credinţă sau practică, considerată de susţinătorii ei drept ştiinţifică, sau care pare a fi ştiinţifică, dar nu aderă la o metodologie ştiinţifică adecvată, lipsindu-i susţinerea prin evidenţă sau caracterul plauzibil, sau statutul ştiinţific confirmat.
Termenul s-a format din prefixul grec pseudo (fals, sau care se pretinde a fi) şi ştiinţa (din latinescul scientia, însemnând “cunoaştere”). Cea mai veche utilizare a acestei denumiri se consideră ca aparţinând fiziologului francez François Magendie, care este considerat unul din pionierii fiziologiei experimentale.
Termenul este folosit în sens peiorativ pentru a desemna o încadrare inadecvată sau înşelătoare ca ştiinţă. Corespunzător, cei care practică sau susţin o “pseudoştiinţă” sunt caracterizaţi prin aceiaşi termeni. Există o divergenţă între filozofii ştiinţei şi unii membri ai comunităţii ştiinţifice referitor la posibilitatea unei distincţii obiective între “pseudoştiinţă” şi “ştiinţă”.
După cum se spune în diferite cursuri despre introducerea în ştiinţe, pseudoştiinţa este oricare subiect care pare a fi ştiinţific la prima vedere, sau ai cărui susţinători susţin că este ştiinţific, dar care contravine condiţiilor de testare sau deviază mult de la alte aspecte fundamentale ale metodelor ştiinţifice. Pseudoştiinţa este caracterizată de folosirea unor afirmaţii vagi, exagerate sau care nu se pot testa, supralicitarea confirmării în detrimentul argumentării, lipsa transparenţei pentru teste realizate de alţi experţi, şi o stagnare în dezvoltarea teoriei.
Promovarea pseudoştiinţelor se face din varii motive, de la simpla ignoranţă sau naivitate referitoare la natura ştiinţei şi a metodei ştiinţifice, mergând până la fraudarea deliberată realizată în scopuri financiare sau politice. În ţările avansate, grupuri de protecţie cum ar fi CSICOP s-au declarat îngrijorate de aparenta creştere a popularităţii pseudoştiinţelor, mai ales în domenii ştiinţifice destinate să salveze vieţi. Aceste "tratamente alternative" dau speranţe false pacienţilor în faze terminale şi ajung să coste mari sume de bani fără să furnizeze un beneficiu real, tratament sau leac pentru diversele suferinţe, ba chiar pot abate pacienţii mai puţin bolnavi de la tratamentele care le pot salva viaţa.
Pseudoştiinţele pot fi identificate prin prezenţa uneia din următoarele caracteristici: prezentarea de afirmaţii şi teorii fără legătură cu rezultatele experimentale obţinute; prezentarea de afirmaţii care nu pot fi verificate sau dovedite false, violând falsificabilitatea; prezentarea de afirmaţii care contrazic rezultatele experimentale cunoscute; neoferirea posibilităţii experimentale de a obţine rezultate reproductibile; afirmarea că o teorie prezice ceva deşi nu o face; afirmarea că o teorie prezice ceva care nu se confirmă în practică; lipsa de progres spre obţinerea de noi probe ale afirmaţiilor făcute.