Zoaie, fii bărbată!

Au lipsit din corul indignaţilor tocmai cele mai tinere vlăstare ale politicii . Cucoană ruşinoasă, mie îmi spui, clasa politică nu prea s-a mobilizat ca să-i dea cu poşeta în cap

Au lipsit din corul indignaţilor tocmai cele mai tinere vlăstare ale politicii .

Cucoană ruşinoasă, mie îmi spui, clasa politică nu prea s-a mobilizat ca să-i dea cu poşeta în cap mitocanului care a făcut-o "zoaie" pe geamul frumoasei noastre patrii. Nici războinicele noastre organizaţii ale societăţii civile gata să-şi dea viaţa pentru cauze nobile ori de câte ori se iveşte prilejul nu s-au sinchisit măcar să dea aşa vreun comunicat pentru apărarea bunelor moravuri în viaţa publică.

Altminterea sunt scrofuloşi la datorie şi dornici să verse sânge de judecător la Curtea Constituţională sau de Avocat al Poporului. Şi mai dezamăgitor este că au lipsit din corul indignaţilor tocmai cele mai tinere vlăstare ale politicii, persoane în care ne puseserăm nădejdea pentru transformarea "zoaiei" într-o clasă de adevăraţi slujitori ai binelui general. Raluca Turcan, Monica Iacob Ritzi, Roberta Anastase, Elena Udrea, ba chiar Elena Băsescu au rămas surde şi mute în faţa agresorului.

Înţeleg ca ăştia bătrânii, trecuţi prin ciur şi prin dârmon, un Hrebenciuc, un Mitrea, să bage capul la cutie, că doar nu s-a făcut gaură-n cer, dar generaţia nouă a politicii să stea cuminte în găleata cu lături unde a aşezat-o cu onor domnu' preşedinte, asta e prea de tot.

Traian Băsescu nu a spus că zoaie ar fi numai adversarii săi, liberalii, pesediştii, peremiştii şi restul de duşmani ai poporului. Ca un adevărat preşedinte al tuturor românilor, şeful statului nu a mai făcut discriminări. Nu, în opinia lui Traian Băsescu, toată clasa politică, de la UDMR la PD-L, mânjeşte ferestrele naţiunii. Susţinătorii şi mai ales susţinătoarele domnului preşedinte aflate în politică au acum o mică problemă.

Gingaşele doamne şi domnişoare pomenite mai sus fie se disociază cumva de spusele prezidenţiale, fie acceptă smerite infailibilitatea judecăţii şefului statului. Pe vremea lui Caragiale, cucoanele ultragiate se duceau "la trebunal" solicitând să li se "repereze" onoarea. Acum, onoare nu mai are nimeni. Sau nu mai vrea să aibă.

Dar nici să nu mai vină nimeni cu gura mare şi să ne vorbească despre curăţenie morală, lupta împotriva corupţiei, demnitate, reformă, principii, asanare şi alte asemenea năzbâtii. Dacă toţi se simt bine în hârdăul cu lături, atunci să avem curajul să fim măcar oneşti cu noi înşine.

Spuneţi fraţilor şi surorilor de pe scena politică în frunte cu preşedintele: drag popor, suntem nişte mârlani care ne batem pentru putere ca să putem să vă jefuim mai bine, ne doare în cot de voi, puteţi să crăpaţi liniştiţi de foame, de boală, degeaba, puteţi emigra din ţară, dar veniţi la vot! Ar fi o platformă politică simplă, cinstită, pe înţelesul poporului mult iubit. Dacă nu, Zoaie, fii bărbată! Mergi la tribunal. Reperează-ţi onoarea!