VIDEO Unul dintre călăii dictatorului: "Ceauşescu s-a uitat în ochii mei. Ştia că urma să moară"

Dorin-Marian Cirlan, un fost soldat din plutonul de execuţie a cuplului Ceauşescu, este bântuit şi acum de amintirile din ziua de Crăciun de acum 20 de ani, scriu jurnaliştii de la Timesonline.

Ziua de Crăciun a lui Dorin-Marian Cirlan păstrează amintirea morţii dictatorului, momentul în care el şi colegii de pluton l-au împuşcat.

"Ştiu ce aş vrea mai degrabă să fac", a spus Cirlan, unul dintre cei trei membrii ai echipei care i-au ucis pe Elena şi Nicolae Ceauşescu pe 25 decembrie 1989. "Fiind creştin, este un lucru oribil să fii obligat să ucizi pe cineva - şi asta chiar în Ziua de Crăciun, o sărbătoare sfântă".

Cirlan se afla în Regimentul 64 de paraşutişti Boteni când România a intrat în Revoluţia din 89. Spre deosebire de revoluţiile de catifea din celelalte ţări fost comuniste, în România s-a vărsat sânge - parte din el chiar pe cizmele uniformei lui Dorin Marian Cirlan.

"Atunci umbalu zvonuri- era panică peste tot, la radio, la televizor, chiar şi pe frecvenţele radioului armatei. Era ca şi cum venea Apocalipsa."

Paraşutiştii au trecut de partea revoluţionarilor, unele unităţi luptau împotriva agenţilor Securităţii în jurul turnului de televiziune din Bucureşti. Dar domnul Cirlan, care avea 27 de ani la acel moment şi un subofiţer - se aflau la sediul central al regimentului în Boteni, aproximativ 50 km în afara Capitalei.

"Mai mulţi conducători ai armatei începuseră să cedeze sub presiunea puternică. Cineva, nu se ştie exact cine, a plasat dispozitive electronice sovietice în jurul baracelor, creând un zgomot puternic ca al unor explozii."

Devreme, în ziua de Crăciun, au venit două elicoptere. "Comandantul nostru avea nevoie de opt voluntari. Noi nu ştiam unde trebuia să mergem, ceea ce este împotriva codul militar - fiecare soldat trebuia să îşi ştie misiunea".

"Am zburat cu o viteză mare, la o înălţime foarte joasă, făcând zig-zaguri în elicopterul nostru Puma pentru a evita radarul." Cirlan nu a recunosct decât un sigur om, pe generalul Victor Stănculescu.  "Era la fel ca un domn englez - foarte elegant". Generalul Stănculescu era atunci favoritul Elenei Ceauşescu, preluase conducerea armatei şi tocmai ce trecuse de partea cealaltă.  "Aveam destul timp pentru el. Ştia cum să vorbească cu soldaţii, se îngrijea de noi, aranja ţigările şi cafeaua pentru soldaţi."

Acum 20 de ani, scriu jurnaliştii de la Timesonline, pentru Cirlan şi camarazii săi, generalul Stănculesc, părea că este singurul ofiţer care ştia ce se întâmpla.

Pentru a reasigura garnizoana din Târgovişte, unde Ceauşeştii au fost reţinuţi, unul dintre ofiţeri flutura o eşarfă galbenă- cod care spunea că sunt de partea revoluţionarilor. Generalul Stănculescu a strigat : "Paraşutiştii la mine!", el spunea că Ceauşeştii urmau să fie judecaţi de popor. Dacă verdictul avea să fie moartea, atunci el avea nevoie de soldaţi care să îndeplinească sentinţa.

"Cine este gata? Toţi cei opt membri au făcut un pas înainte. "Cei pregătiţi să tragă, ridicaţi mâna!" Toţi cei opt au făcut acest gest. Nerăbdător, generalul a ordonat: "Tu, tu şi tu!". Cei trei oameni au fost căpitanul Ionel Boeru, sergent-major Gheorghin Octavian şi Dorin Cirlan.

"Puteam auzi totul prin uşă. şi ştiam atunci că era ceva în neregulă cu procesul. Elena se plângea, refuzând să recunoască procesul. Acei aşa-zişi avocaţi ai apărării se comportau ca nişte procurori. Dar n-aveam ce face, eu nu eram decât un soldat care se supunea ordinelor. Abia mai târziu mi-am dat seama că totul a fost o batjocură". Verdictul a fost dat după câteva ore. Cuplul Ceauşescu a fost condamnat la moarte. Aveau zece zile pentru a face apel, dar sentinţa a fost îndeplinită imediat. 

Apoi a urmat o linişte confuză. Dictatorul şi soţia sa erau legaţi, dar nu aveau şi capul acoperit. În timp ce  Cirlan îl conducea pe dictator de-a lungul coridorului, a auzit un strigăt: "Hai să o facem mai repede! A şasea Flotă Americană a trimis un elicopter pentru a-i salva. Miscă!Mişcă!Mişcă!"

"Du-i la perete!", a spus generalul Stănculescu. "Primul e el, apoi ea."

"În toată lumea creştinii sărbătoresc Crăciunul, dar nu şi eu."

Dar Ceauşescu nu a ştiut ce se întâmplă până când au fost conduşi pe lângă elicoptere la un acaret. "S-a uitat în ochii mei şi şi-a dat seama că urma să moară chiar atunci, şi nu cândva în viitor, apoi a început să plângă." , a povestit Cirlan. "A fost foarte important pentru mine acel moment, încă am coşmaruri legate de el, de acea privire".

"Ni s-a spus să tragem 30 de focuri în fiecare, de la şold în sus. Nu ca în plutonul de execuţie, unde unele dintre arme aveau gloanţe reale, unele gloanţe oarbe, astfel încât nimeni să nu aibă sentimentul de a fi călău. Am tras direct.", a spus Cirlan, degetul său gros mimând inconştient acţiunile sale de acum de 20 de ani.

După ce am tras 7 raiduri în Ceauşescu, arma s-a blocat. L-am schimbat şi am tras de 30 de ori în Elena. A căzut pe spate cu toată forţa gloanţelor. Am început să tragem la aproximativ un metru de ei şi apoi am mers uşor înapoi, continuând să tragem, astfel încât să nu fim loviţi de vreun ricoşeu".

Sângele Elenei s-a vârsat pe uniforma lui. "Ea nu a murit uşor. avea spasme", a spus Cirlan. "Nu mai omorâsem nici măcar un pui înainte." În spatele celor trei oameni au mai apărut alţi doi soldaţi care au început să tragă. Unul dintre ei se răzbuna pentru moartea fratelui său din revolta de la Timişoara.

"Şi eu eram supărat când l-am împuşcat pe Ceauşescu. Până la revolta din Timişoara , eram un susţinător al comunismului. Chiar şi în grădiniţă eram obligaţi să cântăm despre geniul Ceauşescu şi cum el era tatăl nostru. Dar apoi, armata a fost folosită pentru a trage în civili şi m-a făcut pe mine, dar şi pe alţii, să ne îndoim de tot. Am fost furios pe Ceauşescu pentru că trădase socialismul"

După execuţie -  "Nu a fost un proces, a fost o asasinare politică în mijlocul unei revoluţii" - Cirlan a fost îndepărtat din cariera sa militară. Apoi s-a apucat să studieze dreptul.

Căpitanul Boeru a fost ridicat la gradul de colonel şi apoi pensionat. Domnul Octavian, scrie Timesonline, a devenit şofer de taxi. "Nu ne mai întâlnim pentru că întotdeauna ajungem să discutăm despre acelaşi subiect", a spus Cirlan.

"Acum, încerc să trăiesc după învăţăturile din Biblie, dar nu pot fi fericit în ziua de Crăciun. În toată lumea creştinii sărbătoresc, dar nu şi eu."



CITEŞTE POVEŞTI IMPRESIONANTE ALE CELOR CARE AU MURIT ÎN TIMIŞOARA, ÎN DECEMBRIE 1989:

DECEMBRIE '89: Studentul ucis în casă de glonţul ricoşat din umărul tatălui său

REVOLUŢIE: Prăpădul făcut de armată în Calea Girocului pentru tancurile blocate de manifestanţi

DECEMBRIE `89: Cadavru ascuns în spital ca să nu fie furat de securişti şi dus la crematoriul Cenuşa

CAMPANIE: Masacrul de pe Podul Decebal, din 17 decembrie `89, văzut după 20 de ani de libertate

REVOLUŢIE: Moartea care a venit dintr-un ARO al trupelor USLA

Decembrie 89. Asasinate în Spitalul Judeţean din Timişoara

Decembrie '89. Familia care nu mai are sărbători de iarnă de 20 de ani

DECEMBRIE `89 Măcelul căpitanului Căşeriu: Militarii au tras în plin cu muniţie de război

Decembrie '89. Tânăr erou, împuşcat în cap la Timişoara de un „terorist” lunetist

DECEMBRIE '89. Ucigaşul din Piaţa Libertăţii făcea pariuri că îşi nimereşte ţinta

DECEMBRIE '89. Manifestanţii ucişi după ce s-au refugiat în casa scărilor

DECEMBRIE '89. Şi-a pierdut iubita şi piciorul stâng

DECEMBRIE '89 Ordinul de recucerire a tancurilor cu orice preţ a dus la măcelul din Girocului

DECEMBRIE '89 Şi-a găsit copilul în groapa comună

Decembrie '89. Primele victime ale represiunii de la Timişoara

Decembrie '89. Soţia eroului Ferkel: "Aş fi renunţat din tot sufletul la libertate să îl pot avea pe soţ alături"

Decembrie '89. Crimele odioase de pe treptele Catedralei din Timişoara

DECEMBRIE `89: Şi-a găsit sora împuşcată în cap în măcelul de pe Podul Decebal

DECEMBRIE ‘89. Împuşcat în ochi lângă oftalmologie