VIDEO Tehnologia controversată a SUA: Exploatarea gazelor de şist scapă România de dependenţa de Rusia

S-a speculat că exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul României ar putea să fie o componentă a vizitei din 13 septembrie a preşedintelui Traian Băsescu la Washington. Mai mult, după declaraţia preşedintelui că în România se amplasează scutul antirachetă, mai multe firmele americane sunt în efervescenţă, fapt ce ne pune pe gânduri.

Chiar dacă potenţialul rezervelor de gaz de şist ale României nu este clarificat. Compania americană Chevron, una dintre cele mai mari companii americane şi unul dintre cei mai mari producători şi distribuitori de produse petroliere din lume, şi cea ungurească MOL au solicitat României dreptul de a explora gaze neconvenţionale: MOL în Transilvania, Chevron în Dobrogea.

Acest lucru este cu atât mai important cu cât, în circa 15 ani, România va rămâne fără petrol şi gaze, potrivit celor mai recente date cuprinse în Strategia energetică a României pentru perioada 2011-2035.

Citeşte şi:

Noua eră a gazelor: avem rezerve uriaşe!

Analistul Iulian Chifu despre vizita lui Băsescu în SUA: "S-ar putea să se discute extracţia gazelor de şist"

Cine controlează rezervele de gaz de şist de pe Planetă?

Shell vrea să extragă gaz de şist din Ucraina

Cine sunt giganţii americani interesaţi de petrolul şi gazele româneşti

Gazele de şist vindecă dependenţa de ruşi

În prezent, cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume le au, în ordine, Rusia cu 25,02% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume, Iran (15,57%), Qatar (13,39%), Turkmenistan (3,95%), Arabia Saudită (3,92%), SUA, Emiratele Arabe Unite, Nigeria, Venezuela, Algeria.

Dacă rezervele de gaz de şist ar fi exploatate, pătrunderea Gazprom pe piaţa europeană, de exemplu, ar scădea de la 27% în 2009 la 13% în 2040.
Exploatarea gazelor neconvenţionale a dat peste cap echilibrul pieţei energetice şi ar putea dărâma monopolul Gazpromului. Polonia a început deja cu ajutorul firmelor americane exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul său. Si alte ţări din Europa, printre care şi România tânjesc după o rupere de monopolul rusesc.

Până acum, erau atât de dificil de exploatat, încât nimeni nu s-a gândit că ar putea suplini vreodată gazele convenţionale. Însă Statele Unite au dezvoltat o tehnologie eficientă de extracţie a acestor gaze prinse între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune (şi aflate mai la suprafaţă decât zăcămintele de gaz convenţional).

Ce sunt gazele de şist şi cum se extrag?

Succesul american a determinat şi alte ţări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependenţa de gazele ruseşti şi arabe şi dacă nu deţin pe teritoriul lor preţioasa resursă.

Gazele neconvenţionale, cum sunt cele de şist, sunt gaze naturale care se găsesc în medii mult mai dure şi mai greu de exploatat. Combustibilul care se găseşte în şisturi, gresie sau cărbune este greu de extras.

Prezenţa lor era cunoscută încă din anii 1820, însă exploatarea sa a revenit în actualitate abia o dată cu creşterea continuă a preţului la gazul convenţional şi a progresului tehnologiilor de extracţie.

În prezent, există o modalitate mult simplificată de a "convinge" gazul să iasă din alveole: injectarea - pe adâncime şi apoi pe orizontală şi sub înaltă presiune, a unui cocteil, format din apă, nisip şi anumiţi compuşi chimici. Procedeul, denumit "fracking" fisurează roca şi eliberează astfel gazele.

Gazul de şist, mai ecologic sau nu decât petrol?

Deoarece arderea acestui combustibil este mai ecologică decât a carbunelui sau petrolului, oferind şi avantaje în privinţa limitei de emisii de CO2, gazele naturale pot înlocui cu uşurinţă petrolul.

Totuşi, studii recente, precum cel publicat de Climatic Change Letter, arată că gazul de şist generează cel puţin tot atâtea emisii de gaze cu efect de sera ca şi cărbunele, petrolul sau gazul convenţional, în special pe termen scurt.

De altfel, unele ţări au şi interzis extragerea, în timp ce în ţări precum Franţa sau Canda există dezbateri aprinse asupra subiecului.
Posibilă sursă de poluare

Deşi folosirea sa este cu mult mai puţin poluantă decât cea a cărbunelui, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă.

Iar substanţele chimice în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri chiar în pânzele freatice şi să le polueze. În plus, la începutul lunii iulie 2011, accidentul petrecut la Clearfield a provocat scurgerea a 130.000 de litri de gaz în atmosferă, punând sub semnul întrebării siguranţa procedeelor de extracţie.

VIDEO