VIDEO Siena Vuşcan, românca de şapte ani care a a cucerit inimile chinezilor cu vocea sa: „Eu vreau ca toată China să mă ştie“
0Siena Vuşcan, o fetiţă de doar şapte ani, care trăieşte cu părinţii săi în China, a devenit o vedetă extrem de apreciată de telespectatorii chinezi ai emisiunilor de interpretare muzicală. Fetiţa vorbeşte foarte bine mandarina şi a participat la mai multe emisiuni de televiziune dedicate talentelor muzicale.
Într-un interviu acordat Secţiei de limbă română a postului Radio China International, Siena, care este cunoscută în China cu numele de scenă Xiè Nà, a vorbit împreună cu mama sa, Sonia Vuşcan, despre experienţa ei în China, care a început la vârsta de trei ani.
În primul rând aş vrea să ne spuneţi cum este în China, cum se întâmplă să ajungeţi mici vedete în China.
Sonia: Este o poveste extraordinară şi aproape imposibil de înţeles şi de perceput. La început a fost aşa o poveste de moment. Eram în India când, prima oară, soţul meu şi tatăl Sienei mi-a menţionat China şi m-am agăţat de posibilitatea asta ca de un colac de salvare, aflându-mă în cea mai frumoasă şi totuşi dificilă situaţie, aceea de a fi mamă pentru a doua oară. Şi asta în China, unde toate lucrurile se întâmplă altfel decât la mama acasă, cum oricărei proaspete mămici sau viitoare mămici i-ar plăcea să fie. Aşa că pentru mine, China a fost ca o poveste frumoasă care se va întâmpla în viitor şi pentru care merită să depăşesc dificilele momente şi să pot să experimentez în viitor.
Aţi ajuns în China pe când Siene avea mai puţin de trei ani. Practic ea a început să vorbească chineza de la primii paşi.
Sonia: Nu, nu ... Siena a început să vorbească chineza în primul ei an de şcoală. Ea a plecat în clasa I ca un copilaş proaspăt sosit în China, deoarece la început a fost foarte speriată cumva de toată schimbarea din viaţa ei. Însă, odată ajunsă la şcoală, cu ajutorul profesorilor şi al colegilor, foarte-foarte repede a reuşit să asimileze limba, fiind nevoită să se integreze în grupul prietenilor ei şi să facă parte din jocurile lor.
Practic este singurul elev străin, este singura fetiţă blondă în şcoala ei, iar în final este unul dintre elevii care aproape se confundă la nivelul vorbirii în limba chineză cu nativii.
Sonia: Aşa este. Siena se consideră cumva, se consideră parte din China. De fiecare dată când, în drum spre şcoală, colegii ei îi spui ... ştii cum se spune despre noi cei care nu suntem chinezi, se spune „waiguoren" (外国人). Ei bine, ori de câte ori ei i se adresează cineva ca fiind „waiguoren" se necăjeşte foarte tare. În sinea ei se consideră parte din locul ăsta. Şi cumva se consideră, aşa cum au spus prietenii noştri, „local waiguoren". Ea cumva îşi doreşte să facă parte dintre ei şi să fie acceptată ca atare, ca fiind parte integrantă. Nu-i aşa Siena?
Siena: E adevărat!
Siena, spune-mi cum este la şcoală în condiţiile în care eşti singura româncă, între foarte-foarte mulţi copii chinezi?
Siena: La şcoala mea sunt foarte mulţi copii care mă cunosc, dar sunt şi din aceea care nu mă cunosc şi de fiecare dată atunci când mă vede cineva şi nu mă cunoaşte tot timpul îi spune prietenului lui că este un străin acolo. Şi mie nu-mi place deloc. Deci, eu tot timpul le spun că voi sunteţi străini, ca să nu mai spună că eu sunt o străină ca să le arăt că eu ştiu să vorbesc chineză, pentru că ei cred că eu sunt nouă acolo la şcoală şi eu nu ştiu să vorbesc chineză. Eu vreau să le arăt că eu ştiu să vorbesc chineză ca ei, să nu mai spună de mine.
Facem un pas înainte şi ajungem la noua ta poveste, la noua ta pasiune, aceea de a cânta în limba chineză. Cum s-a ajuns aici? Mama, vreau un răspuns şi de la dumneavoastră, şi de la micuţa vedetă.
Sonia: La început a fost aşa, cumva o întâmplare foarte veselă şi haioasă. Ea, împreună cu tatăl ei, a trebuit să participe la un concurs de familie în care ţin minte că Constantin, tatăl ei, şi cu ea au repetat săptămâni în şir un dans poplar românesc şi au şi cântat o melodie populară românească. Aici s-au întâlnit cu nişte oameni şi prin ei am aflat de concursul de la Shanghai. Siena îşi doreşte foarte tare să apară pe şcenă, iubeşte viaţa de scenă, emoţiile acelea, şi m-am gândit că i-ar face plăcere, că pentru ea ar fi un lucru special. Aşa că am încercat la concursul acesta de la Sanghai şi unde, la început, apărând printre copiii aceştia extraordinari care au cântat, care cântă de foarte multă vreme, ea era cumva poate nu suficient pregătită. Fiind amânată pentru o dată ulterioară, am început să-i oferim lecţii de canto şi, încet-încet, a ajuns la un nivel mai bun şi a fost acceptată la concursul acesta. Suntem foarte fericiţi pentru ea, pentru că a muncit extraordinar de mult.
Înţeleg că la concursul de la Shanghai a ajuns în finală.
Sonia: A ajuns în finală, da! Şi asta m-a bucurat pe mine ca părinte. Ea îşi doreşte foarte tare, îşi doreşte viaţa de scenă, îşi doreşte să devină actriţă, îşi doreşte să fie cunoscută, să cunoască lumea, să i se zâmbească, să fie iubită, acceptată.
Siena, ce înseamnă pentru tine, la vârsta ta, să cânţi, să fii în faţa unui public foarte pretenţios, şi mai ales un public care aşteaptă de la tine să cânţi în limba chineză şi să o faci foarte bine? Cum este pentru tine această experienţă?
Siena: Pentru mine să cânt este cel mai frumos lucru din viaţa mea. Eu cred că dacă cânt toată lumea din China mă va recunoaşte şi va spune: Salut, Siena! Pentru că mie îmi place foarte tare ca cineva să mă vadă, să mă vadă pe televizor şi să mă vadă pe scenă.
Dar, ştii, China este o ţară foarte mare, cu foarte, foarte multă lume.
Siena: Sunt foarte mulţi acolo. Sunt mai mulţi oameni într-un oraş cum este Shanghai, decât toţi oamenii din România.
Pe care trebuie să te strădui, să munceşti foarte mult ca să îi cucerşti.
Siena: Eu vreau ca toată China să mă ştie. Şi vreau ca ei să ştie că un străin poate să fie foarte bun. Pentru că toţi cei din clasa mea cred că străinii sunt aşa ... ceva mai slabi decât ei. Şi eu vreau să le arăt că străinii sunt puternici.
Te-ar putea interesa