Vasile Bănescu, despre starea Educației în România: Trăim „o epocă a aruncării scelerate peste bord a tot ce poate ține o corabie pe direcția de navigare cu sens”

Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al BOR, a marcat Ziua Mondială a Educației cu o reflecție profundă asupra stării actuale a educației. 

Într-un mesaj postat pe Facebook, Vasile Bănescu a evidențiat că, deși educația ar trebui să fie o sărbătoare, puțini o mai privesc astfel.

„5 Octombrie - Ziua Mondială a Educației.O mai sărbătorește, totuși, real cineva? Aproape sigur există oameni extraordinari care reflectează azi nostalgic la ce a însemnat Educația, ce mai înseamnă ea și la ce ar putea însemna dacă vremurile actuale nu ar prevesti vremuri posibil infernale. Acești oameni sunt nu doar profesori, cei mai buni dintre ei, ci sunt mai ales Oameni. Unii cărora le pasă de adevăr, de binele celorlalți și al comunității din care fac parte, azi ca martori aproape tragici.Oameni care văd în Educația însăși o sărbătoare. Din ce în ce mai puțini, desigur, într-o epocă a prefixelor -post, -trans sau -hiper. O epocă a aruncării scelerate peste bord a tot ce poate ține o corabie pe direcția de navigare cu sens. O epocă care cheamă în multe feluri furtuna, o epocă a excesului care lasă în urmă norma, normalitatea, buna-cuviință, discernământul, virtutea (moderația). Umanul și umanitatea. Omenia. Ce cuvinte! Ce demodate „prostii” care ne încurcă!”, a scris fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române pe rețeaua de socializare.

Vasile Bănescu a subliniat importanța adevărului, moderației și discernământului într-o societate dominată de relativism și exces. El a punctat că, în epoca actuală, educația ar trebui să fie o "terapie a orbirii", o formă de deschidere a ochilor și de orientare.

„Ce rămâne de educat? Nu de dresat. Omul, desigur. Dar, care om? Cel marcat fără voia lui de relativism, nihilism, indiferent la adevăr, la sens, la distincția dintre „posibil” și „permis”, la ce se cade și nu se cade a fi rostit sau făcut. „Omul recent”, omul „sapiens sapiens” iritat de invocarea înțelepciunii. Educația e azi, mai mult ca niciodată, deschidere a ochilor, orientare și educare a privirii, terapie a orbirii.”, continuă Vasile Bănescu.

Acesta se întreabă și ce ar fi de sărbătorit.

„Idealul de mai sus. Imposibilul care ne somează, care ridică privirea neresemnată a celor care nu abdică încă sau nu vor abdica niciodată. Pentru că a educa înseamnă a aprinde un foc.”, a concluzionat Bănescu.