Vantu a chemat presa in barlogul lui de la Corbeanca

Drumul european, aglomerat, ramane in urma si drumeagul care se prelinge pe langa liziera padurii se opreste intr-o poarta de fier, pazita de un tip intr-un impecabil costum negru, care opreste

Drumul european, aglomerat, ramane in urma si drumeagul care se prelinge pe langa liziera padurii se opreste intr-o poarta de fier, pazita de un tip intr-un impecabil costum negru, care opreste masina. "De la Adevarul". Mana se ridica usor, ca o bariera. De aici, aleea intra adanc in inima padurii si e flancata, la fiecare suta de metri, de alte costume sobre, care indica politicos calea de urmat. Dupa o curba, copacii se raresc si se vede ceva. Casa? Vila? Conac? Cazemata? Din toate cate ceva. O arhitectura complicata si amestecata, de la coloane si arcade de casa boiereasca la inox si termopane. Pe aleile frumos pietruite, stau presarate din loc in loc alte costume impecabile, atente la tot ce misca, de ti-e si teama sa faci vreo miscare mai brusca... Le mai lipsesc automatele atarnate-n gat ca sa te crezi la Medellin. Peisajul e completat de vreo patru-cinci parabolice si o antena metalica, vopsita in alb-rosu, ca in unitatile militare. Face Vantu conferinta de presa. Acasa la el, la Otopeni. Saptamana trecuta a trimis prin redactii un soi de carte alba a prabusirii FNI, 150 de pagini, si pesemne ca reactiile n-au fost tocmai cele scontate. Unii n-au scris nimic, altii l-au luat in deradere, trebuia facut ceva. Pe terasa generoasa, stau aliniate mese pline cu mancaruri si bauturi, de parc-ar fi receptie de ambasada. Chelnerii roiesc de colo-colo, iar o doamna draguta, ce pare a fi maestru de ceremonii, se ingrijeste ca fiecare invitat sa aiba scaun, sa se simta bine. Sorin Ovidiu Vantu se arata in usa livingului. E la costum, desi nu prea-i sta in obicei. "Am considerat de datoria mea sa raspund si la intrebarile presei dupa documentarul pe care vi l-am oferit" - incepe SOV conferinta de presa. Insa nu la toate intrebarile, ci strict la cele referitoare la cartulia alba. "Afacerea FNI are doua componente: una economica si alta politica. Dupa ce se lamuresc chestiunile economice, o sa trec si la substratul politic" - adauga Vantu, ceea ce-l face dintr-o data mult mai interesant. Intrebarile curg puhoi, vreme de o ora. Se vede treaba, Vantu stie sa raspunda, dar mai ales sa nu raspunda. Isi joaca bine rolul. E, pe rand, dupa cum ii vine la indemana, amabil, jovial, ofensiv, taios. Cand se aduc in discutie subiecte gingase - Vacaroiu, fugarul Nicolae Popa, relatiile sale cu Ioana Vlas - sau cand nu mai are cum sa pareze, SOV se refugiaza in regula pe care a instituit-o unilateral: "Aceasta intrebare nu se refera la documentarul pus la dispozitie". Dupa un ceas, e limpede pentru toata lumea, Vantu a vrut doar sa demonstreze ceea ce se cam stia: ca nu exista nici un document care sa-l lege de administrarea afacerii FNI dupa noiembrie 1997, cand a vandut-o Ioanei Maria Vlas. Bun, partea aia economica e cristal, Vantu n-are nici o vina, putem trece la cea politica? "Nu acum, ci abia dupa ce si organele de ancheta, politia si procuratura, se vor lamuri cu partea economica. E greseala mea ca nu am precizat acest lucru de la inceput". Toata lumea se dezumfla: iar arata pisica unor politicieni? I-a mai iesit o data figura asta si anul trecut, la Tuca. Vantu profita de deruta si da pauza conferintei de presa: "Un drink, o gustare, sunteti invitatii mei, sa ne petrecem linistiti dupa-amiaza". Cativa ziaristi mai insistenti se strang, in picioare, in jurul lui Vantu. Briefing, off the record. Rasturnat pe spatarul scaunului, SOV e deja relaxat, zambeste cu toata gura si dizerteaza pe teme dragi lui: "Spalare de bani? In Romania? Sa fim seriosi. Romania este o tara mult prea nesigura pentru ca mafiotii sa-si spele banii aici".