Unu din cinci copii instituţionalizaţi a locuit doar în centrul de plasament. Cei mai mulţi se confruntă cu dificultăţi în privinţa integrării în societate

Unu din cinci tineri instituţionalizaţi, cu vârste cuprinse între 15 şi 27 ani, a locuit numai în centrul de plasament, la ieşirea din instituţie cei mai mulţi confruntând-se cu probleme atunci când doresc să se integreze în societate, potrivit unui studiu realizat de Fundaţia Umanitară Concordia.

Unu din cinci copii din centrele rezidenţiale, cu vârste între 15 şi 27 de ani, şi-au petrecut întreaga viaţă în instituţie. De asemenea, aproape 14% dintre tinerii peste 14 ani vor pleca curând din instituţii, urmând un nou grup de 40% de tineri cu vârstă între 14 -17 ani, care vor ieşi ulterior din sistem. Un număr foarte mare, aproape 50% din copiii din sistemul rezidenţial vor ieşi în următorii ani. Deci, identificarea unor soluţii reale şi active ar ajuta pentru o mai bună integrarea a acestor copii”, a declarat responsabilul de programe al Fundaţiei Umanitare Concordia, Ramona Gotteszman, în cadrul unei dezbateri la Comisia pentru Drepturile Omului, organizată la Parlamentul României, scrie Mediafax.

Specialiştii în asistenţă socială sunt de părere că tinerii care ies din centrele de plasament se confruntă cu probleme în ce priveşte imaginea de sine şi siguranţa în ceea ce priveşte viitorul.

„După părăsirea instituţiei, pentru mulţi tineri (...) integrarea în societate este extrem de dificilă. Se găsesc într-un mediu în care nu au un suport, nu au o locuinţă. Un număr mare de tineri nu are unde să meargă, neavând unde să locuiască este o problemă de viaţă decentă. Ei se găsesc într-o societate incapabilă să le ofere suport. Unii dintre ei ies din instituţii analfabeţi şi aceasta este o realitate sau nu au abilităţi de viaţă de bază în ceea ce priveşte administrarea bugetului, relaţii sociale, integrarea într-o echipă de muncă”, a adăugat Ramona Gotteszman

Potrivit datelor ofererite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA), în iunie, erau 2.622 de copii cu vârsta peste 18 ani, ceea ce înseamnă aproximativ 14% dintre tinerii instituţionalizaţi, care se află în sistemul rezidenţial de îngrijire public şi privat.

„Există mai multe probleme, printre care, o capacitatea redusă de prevenţie a intrărilor în sistemul rezidenţial şi de recuperare a tinerilor care se află în sistem. Ne confruntăm cu un număr redus de servicii sociale în domeniu, mai ales pentru tinerii care pleacă din sistemul instituţionalizat, o insuficienţă a resurselor umane calificate în domeniu, pregătite, o pregătire profesională inadecvată a personalului , o monitorizare inadecvată a stării de sănătate a tinerilor aflaţi în centre în sistemul instituţinalizat, un nivel scăzut de pregătire a tinerilor pentru viaţa de familie. (...) Faptul că nu îşi pot găsi un loc de muncă generează mai multe probleme mai târziu, nu pot plăti o chirie pentru o locuinţă, nu au mijloace proprii de subzistenţă şi adesea cad victimă criminalităţii”, a explicat Loredana Totoliciu, consilier în cadrul Institutului pentru Politici Publice.

Organizaţiile non-guvernamentale care se ocupă de suportul pentru copiii instituţionalizaţi precizează că aceştia au nevoie de servicii de tip socio-educaţional: consiliere psihologică, orientare şcolară şi vocaţională, sprijinire în dezvoltare armonioasă din punct de vedere psihologic şi psihic, dar şi consiliere în carieră.