"Unitate!"

De ce umbli tot timpul prin lume?" l-a intrebat un pusti de unsprezece ani, langa o poarta a Vaticanului, pe Papa Ioan Paul al II-lea. "Pentru ca lumea nu se termina aici!" i-a raspuns Suveranul

De ce umbli tot timpul prin lume?" l-a intrebat un pusti de unsprezece ani, langa o poarta a Vaticanului, pe Papa Ioan Paul al II-lea. "Pentru ca lumea nu se termina aici!" i-a raspuns Suveranul Pontif, odihnindu-si dreapta pe umarul copilului ca intr-un toiag. "Nu sunteti obosit, Sanctitate?" il intrebau de multe ori ziaristii, in timpul zborurilor lungi peste Ocean. "Avem o eternitate intreaga ca sa ne odihnim...", obisnuia sa raspunda. E greu sa rupi acest prim Craciun al mileniului trei de imaginea Papei Wojtyla. Intr-o vreme in care, vorba Sfantului Apostol Pavel, multi au dormit, Ioan Paul al II-lea a potrivit, in cateva memorabile ocazii, ceasul crestinatatii, legand un veac de altul si un mileniu de celalalt cu odgonul puternic al propriei credinte in dragoste si unitate. Praznicul Nasterii din anul gratiei lui Dumnezeu 2002 cuprinde in miezul sau cel putin trei episoade memorabile, care il lumineaza si-i dau inteles. Primul s-a petrecut in gradina Fanarului din Constantinopol, la 28 noiembrie 1979 (in al doilea an de pontificat). Dimitrios, venerabilul patriarh ecumenic, invesmantat in sacos violet si auriu, paseste in intampinarea oaspetelui sau mai tanar, Papa, invesmantat in stola purpurie. Ioan Paul al II-lea, cu mersul sau sportiv, isi potriveste pasul dupa cel al batranului arhiereu. Schismatice din 1054, Ortodoxia si Catolicismul se ingaduie, isi dau acum sarutarea frateasca. "Imi doresc ca zorii noului mileniu sa poata rasari peste o Biserica ce si-a regasit deplina unitate", marturisea Carol Wojtyla inca de pe atunci. Al doilea episod s-a petrecut la 7 mai 1999: un papa slav si un patriarh ortodox s-au imbratisat la Bucuresti ca doi fii risipitori, prea multa vreme despartiti, ai aceluiasi Tata Ceresc. O lume intreaga i-a urmarit pe cei doi cu sufletul la gura - pe unul pentru ca avusese curajul sa vina, pe celalalt ca, in ciuda opozitiilor fatise ale unor Biserici-surori, avusese curajul sa-l primeasca. Sfanta Liturghie oficiata atunci impreuna aprinde si va mai aprinde candela crestinatatii. Duminica aceea de 9 mai, in Parcul Izvor, cand din piepturile a sute de mii de ortodocsi, catolici, greco-catolici a izbucnit un singur strigat: "Unitate!", intoarce o pagina in istoria bisericeasca universala. In fine, al treilea episod s-a petrecut in mileniul acesta, in urma cu o saptamana. Pentru intaia oara, o tara ortodoxa, prin mila lui Dumnezeu tot Romania, a fost aleasa sa aseze in Piata Sfantului Petru din Vatican pomul de Craciun. Iata semnele bune sub care Dumnezeu coboara din slava, iarasi, pentru noi. Intr-o lume ca o corabie fara carma, pe care doar Pronia o conduce, vestea cea buna a Intruparii Cuvantului viscoleste din cer si ne atrage luarea aminte ca numai impreuna, crestini de toate confesiunile si denominatiunile, putem infrunta provocarile veacului. Suntem, deopotriva, fragili si puternici, tematori si bravi. Daca-L vom primi pe Dumnezeu sa Se salasluiasca in ieslea sufletului nostru, daca vom primi suferintele si intristarile ca pe o dovada a faptului ca pe cine iubeste Dumnezeu il incearca, nu avem a ne teme. Omul e ca vinul, spun Parintii rasariteni: trebuie sa fiarba, numai astfel se va putea limpezi. Urcusul pe Golgota existentei noastre, a fiecaruia, nu s-a sfarsit inca, intr-un ceas al violentelor celor mai atroce, al intolerantei, al urii, al minciunii. Faptul ca, in 2002, Biserica Nasterii din Bethleem nu se vede de fumul gloantelor e dureros pentru intreaga umanitate. Suntem responsabili de tot, pentru ca lumea nu se termina cu noi, nu se termina in pragul casei noastre sau la gardul vecinului sau la granitele tarii noastre. Departele nostru are nevoie de lumina unui gand bun, de dragoste si milostenie. Dupa cum 11 septembrie a solidarizat planeta, drama fiecarui om ar trebui s-o cutremure mereu. In fata Parintelui suntem egali - fie ca ne gasim sfarsitul in gheena unor zgarie-nori arzand sau in iadul propriilor patimi. Sute de mii, milioane de pelerini din intreaga lume vor ajunge, in zilele acestor Sfinte Sarbatori, in preajma bradului romanesc de Craciun care impodobeste Piata Sfantului Petru din Cetatea Apostolica. Cand bate vantul, prin crengile lui se aude un murmur care se va infige in sufletele tuturor ca pumnalul unui strigat mantuitor: "Unitate!"