Unde ne duce criza?

Ce se va întâmpla dacă criza economică se va adânci?

Norvegia este văzută în multe dintre clasamentele cu care presa ne-a obişnuit drept o societate aproape perfectă, o campioană a bunei guvernări şi a civilizaţiei. Un extremist paranoic a adus teroarea în acest paradis.

Dar Anders Behring Breivik îşi plănuia minuţios atacul de ani de zile. Ideile sale şi le-a promovat pe internet. Era un activist al extremei drepte şi al mişcărilor neo-fasciste din Peninsula Scandinavă. O parte dintr-un curent rasist şi xenofob care cunoaşte o revenire semnificativă într-o serie de ţări europene.

În mod cu totul surprinzător, chiar şi pentru lideri politici cu anvergură, criza economică nu favorizează deloc partidele de stânga. Era de aşteptat ca scăderea nivelului de trai, şomajul, nesiguranţa locurilor de muncă să ducă electoratul spre mesajele stângii. Nu este aşa. Marii profitori ai crizei se arată a fi reprezentanţii dreptei naţionaliste şi ai extremei drepte. Ei au găsit vinovaţii pentru tot ceea ce se întâmplă: străinii, globalizarea, Uniunea Europeană. Un asemenea discurs a prins în Finlanda, în Ungaria, chiar şi în Franţa. Speriaţi de mişcările electoratului, în lipsă de soluţii, politicienii „clasici" încearcă să se adapteze curentului promovând măsuri împotriva străinilor, a ţiganilor sau introducând restricţii pe piaţa muncii, cum a făcut recent Spania la adresa românilor.

Partea foarte proastă a lucrurilor este că nu se întrevede încheierea crizei. Ieşirea din recesiune este fragilă, creşterile anunţate sunt mici, spectrul datoriilor suverane îngrozeşte lumea. Iar ca tacâmul să fie complet, deficitul uriaş al Americii ţine cu sufletul la gură pieţele financiare globale.

Un al doilea val al crizei este anunţat la orizont. Dacă până acum evoluţiile politice au indicat creşterea în popularitate a formaţiunilor de extremă-dreaptă, ce se va întâmpla dacă în loc să se termine, criza economică se va adânci?

Încă ne aflăm în zona în care prevalează acţiunile politice raţionale. Dar un nou val al crizei nu se ştie pe cine va aduce la putere. Anders Behring Breivik este un scelerat, dar nu a apărut de nicăieri. Actul său este dement, dar el nu e un individ fără discernământ. A ucis zeci de oameni pentru a atrage atenţia asupra opţiunilor sale politice pe care nu le împărtăşeşte de unul singur.

Sunt condiţii dificile în care este nevoie mai mult ca oricând de responsabilitate în politică. Un stat în criză economică, cu o clasă politică având ca principală preocupare răfuiala fără sfârşit, cu instituţii necredibile, fără valori şi fără modele, nu va avea şanse să reziste. Cine vrea îşi consolidează, cât mai e vreme, construcţia instituţională pregătindu-se de furtună. Cine nu...