Un sef al statului in eprubeta

Adrian Nastase vrea sa iasa la pensie cu mentiunea "om politic" in cartea de munca. Drept pentru care asa se si comporta, cu mai multa chibzuinta decat multi dintre cei ajunsi sefi prin politica doar

Adrian Nastase vrea sa iasa la pensie cu mentiunea "om politic" in cartea de munca. Drept pentru care asa se si comporta, cu mai multa chibzuinta decat multi dintre cei ajunsi sefi prin politica doar cu gandul de a trage foloase rapide si maxime. Intr-o singura zi, miercuri, 6 februarie 2002, Nastase a oferit trei dovezi clare ca isi programeaza viitorul politic pe termen lung. Dintre ele, lovitura cea mare a fost propunerea de revizuire a Constitutiei prin schimbarea sistemului de alegere a sefului statului. Mai exact, premierul le-a lansat colegilor din Biroul Executiv Central sugestia ca ar fi mai potrivit sa nu se mai pronunte tot poporul, ci parlamentarii sa decida pe cine vor sa trimita, cu rol decorativ, la Cotroceni. O adevarata bomba, ale carei efecte ar putea ravasi intreaga scena politica din 2004 incolo. Chiar daca initiativa nu a fost comunicata oficial in exteriorul partidului, ea reprezinta, in mod cert, unul din planurile preelectorale ale presedintelui PSD. O reformare radicala a sistemului electoral la prezidentiale i-ar aduce ca prim avantaj evitarea unei confruntari directe cu contracandidatii, dar si cu electoratul. Adrian Nastase nu e in stare sa electrizeze masele, sa vorbeasca din mijlocul unei ulite prafoase unui sat intreg, care ar ofta dupa vorbele simple ale lui Ion Iliescu. Adrian Nastase nu e construit sa pareze si sa schimbe replici taioase cu adversari care slobozesc cuvinte ghiolbanesti. Si, cu toate astea, vrea ca in 2004 sa devina numarul 1 in Romania. Asa ca planurile sale sunt fie sa ajunga presedinte dupa ce va fi revizuita Constitutia pentru sporirea atributiilor acestei functii, fie, dimpotriva, sa goleasca de orice putere titularul de la Cotroceni si el, Adrian Nastase, sa-si continue mandatul de premier cu competente suplimentare. A doua varianta i-ar conferi rolul de conducator suprem: ar deveni sef de partid, de guvern si de stat. N-ar mai fi nevoit sa renunte la presedintia PSD (sau cum s-o mai chema pana atunci), ar conduce Executivul si tot el ar fi cel care ar decide cine sa fie trimis la Cotroceni prin votul majoritatii parlamentare pe care se presupune ca ar controla-o. Presupunere de asemenea destul de corecta in noul context. Alegerea indirecta a presedintelui Romaniei ar dezavantaja exact partidele de care se teme mai tare actuala formatiune de guvernamant: PRM si PD. Ambele sunt partide de lideri cu Vadim Tudor si Basescu locomotive puternice. Daca li s-ar lua celor doi din fata tribuna campaniei electorale pentru prezidentiale, ajutorul lor inestimabil pentru propriile partide s-ar pierde in proportie de 90%. Alaturi de PSD, castigati de pe urma acestei manevre radicale ar fi si liberalii. Valeriu Stoica e constient ca, oricat de mult si-ar schimba dictia sau fizionomia, nu va avea in vecii vecilor o sansa la presedintie si a dovedit ca nu e in stare sa gaseasca un alt candidat suficient de popular. In schimb, i s-ar deschide in fata un teren al combinatiilor, negocierilor si aliantelor, unde se misca binisor. Un sprijin acordat partidului castigator contra unor posturi si servicii, un mic santaj in momente critice, fortand mana viitorilor aliati - nimic mai firesc pentru viclenia lui Stoica. Propunerea cu revizuirea Constitutiei n-a fost insa singura dovada, cum spuneam, ca Adrian Nastase isi gandeste pas cu pas viitorul politic. In aceeasi sedinta a BEx-ului PSD, el si-a surprins colegii cu un discurs - pregatit cu minutiozitate - extrem de dur la adresa partidului. S-au folosit cuvinte nemaiauzite pana atunci din gura lui: "uscaturi", "activisti care cred ca sunt la putere pe vecie" si alte asemenea cu bataie spre interior. O manevra abila, menita a nu lasa sa se contabilizeze doar in contul lui Ion Iliescu capitalul de simpatie populara dupa discursurile anticoruptie cu trimitere spre zona Puterii. Mesajul de miercuri mai avea si rostul de a transmite semnale de avertizare catre gastile din PSD, care, dupa ce si-au facut plinul in afacerile cu care au capusat diverse ministere, au inceput sa emita pretentii la succesiunea in partid si in guvernare. Socul avea sa vina insa abia dupa deschiderea usilor salii in care s-a tinut sedinta BExC, cand premierul a iesit la presa ca sa-l apere pe Nicolae Vacaroiu, acoperit de tot de miasmele scandalului SOV-BID-Gelsor. Apelul la un "tratament mai bland" pentru presedintele Senatului anula mai tot discursul ticluit cu grija despre nevoia de curatenie in propriul partid. Ce credibilitate sa mai aiba lupta anticoruptie cand slujbasul lui Vantu este cocolosit si pus sub protectie politica? Nastase si-a asumat insa acest risc de impopularitate cu gandul la planurile sale de viitor, pentru care socoteste esentiala coeziunea din partid, nederanjata de excluderi sau chiar eventuale sciziuni. Toate calculele premierului sunt aproape perfecte. Numai ca ele au o hiba majora: sunt concepute in conditii de laborator, eliminand aproape total factorii exteriori. Degeaba isi face dl. Nastase planuri de introducere in Constitutie a votului indirect la prezidentiale, daca 91 la suta dintre romani prefera scrutinul direct. Degeaba vrea sa-i tina aproape pe Vacaroiu si gruparea lui de dinozauri, daca populatia devine tot mai nervoasa in fata acestei sfidatoare ocrotiri a coruptiei de partid si de stat. Ceea ce uita dl. Nastase in toate proiectele sale de marire este un lucru elementar: nu poti sa te faci sef al statului intr-o eprubeta.