Traian cel monoton

Pe un teren de fotbal, Traian Băsescu e atacantul care nu mai înscrie goluri Stiţi care este, de fapt, problema lui Traian Băsescu? Nu că se implică pe faţă în campania electorală

Pe un teren de fotbal, Traian Băsescu e atacantul care nu mai înscrie goluri

Stiţi care este, de fapt, problema lui Traian Băsescu? Nu că se implică pe faţă în campania electorală alături de PD-L. Nici derapajele sale de limbaj.

Nu că execută un slalom ameţitor printre prevederile Constituţiei. Nici măcar faptul că a uitat să dea înapoi casa din Mihăileanu. Nu. Nimic din toate acestea! Problema lui Traian Băsescu este că a devenit monoton. A început să plictisească.

Audienţa redusă a ultimei sale apariţii televizate la Realitatea TV a stârnit o întreagă dezbatere. Telespectatorii au avut cu totul şi cu totul alte preocupări decât să asculte maximele emise de şeful statului. Or, în plină campanie electorală, e semn rău pentru cel care, altădată, era privit ca "magnetul" Traian Băsescu. Rolul asumat public de preşedinte, acela de "jucător", presupune şi riscuri. Riscul de a nu mai fi ascultat. De a nu mai fi privit. De a deveni plictisitor.

Dacă l-am vedea pe preşedinte în contextul unui teren de fotbal, el ar avea, cu siguranţă, rolul de vârf de atac. Dar Traian Băsescu e un vârf care nu mai înscrie goluri. Un atacant care a ajuns să se hrănească doar din gloria anterioară. Iar de la acest moment până la acela în care va ajunge să fie huiduit de suporteri nu mai este decât un pas... Asta este realitatea.

Oamenii pur şi simplu s-au plictisit. Nu poţi să vorbeşti în permanenţă de corupţie fără corupţi. Nu poţi să te lupţi la nesfârşit cu "oligarhii" fără ca oamenii să simtă, efectiv, daunele produse de aceşti monştri societăţii româneşti. Nici măcar vizitele "de lucru" la drumuri şi poduri nu mai sunt o afacere. S-au fumat! În general, nu poţi să o ţii ca gaia maţu' cu două-trei subiecte fără ca publicul să vadă, să simtă în cele din urmă ceva concret.

Şi a mai pierdut preşedintele un avantaj major în lupta cu adversarii săi politici; îşi crease o imagine de luptător singuratic, de om al dreptăţii în bătălie cu forţele răului, de unic agent demascator al relelor întregii clase politice. Or, acum, în noul său rol de fervent promotor electoral al PD-L şi al lui Vasile Blaga, toate acestea se risipesc ca un fum. A devenit parte a jocului, cu toată mizeria pe care îl presupune acesta.