Timişoara: Lemnul care prinde viaţă

Artiştii vor lucra în Timişoara până la sfârşitul săptămânii viitoare, iar lucrările vor rămâne oraşului.

Cinci sculptori, mai multe trunchiuri de copac, dalte, drujbe şi topoare, acesta este bilanţul unei zi petrecute în mijlocul oraşului, în tabăra de sculptură. Arta a ieşit în stradă în Timişoara, iar sculptorii şi-au adus cu ei ideile de pe cinci tărâmuri.
Ştefan Călărăşanu, singurul timişorean inclus în proiect, vrea să realizeze o coloană de semne. Spune că trecătorii sunt extrem de curioşi, se opresc să întrebe ce se întâmplă şi când va fi gata. „E bine că ieşim şi noi din atelier, e un mic examen, te confrunţi cu adevărata dimensiune, cu spaţiul social”, a declarat artistul.

Sculptură în lemn exotic

Ilarion Voinea din Cluj este singurul dintre cei cinci artişti care nu sculptează într-un stejar obişnuit, ci într-un lemn exotic, adus tocmai din Bolivia. Artistul se mândreşte cu faptul că lemnul în care lucrează el este mult mai dens, tare şi nu pluteşte.

„În zilele noastre, lumea face mai uşor diferenţa între două Mercedesuri decât între baroc şi rococo”, a afirmat, indignat, Ilarion Voinea.

La câţiva paşi distanţă lucrează Vlad Aurel, un artist din Bucureşti. Sculptorul vrea să realizeze un stâlp bizantin, o lume a poveştilor în care să explice tot ceea ce gravitează în universul său interior.

Pod albastru între Timişoara şi cer

Dincolo de ideile artistice stă însă frumuseţea lemnului, mirosul de aşchii în aer şi, mai ales, oamenii care se împrietenesc cu artiştii. Trecătorii se opresc, pipăie lemnul, întreabă cât costă sau în ce se va transforma. Vizavi, Gheorghe Zărnescu din Bacău are grijă de un butuc, îl meştereşte cu pile, glaşpapir şi drujbă, dar nu vrea să spună încă ce se va naşte din el.  Maxim Dumitraş, sculptor din Sângeorz Băi, taie în carnea lemnului, împrăştie aşchii în stânga şi în dreapta şi are cea mai clară idee în legătură cu ce va crea. Este vorba despre o coloană albastră, o combinaţie de lemn, culoare şi metal care va lega parcul timişorean de cer. „Vin mereu oamenii să se uite la ce fac, unii mă ajută să împing buştenii, discutăm, vor să ia bucăţi din lemn acasă pentru a le păstra ca amintire”, a povestit artistul.

Maxim Dumitraş are şi un secret, albastrul ultramarin specific caselor din Transilvania, pe care îl produce după o reţetă proprie, şi care semnifică tocmai libertatea de dicolo de nori.