Ţări care au interzis Crăciunul de-a lungul istoriei
0Crăciunul a depăşit de mult stadiul de sărbătoare pur creştină şi este, în prezent, un eveniment celebrat într-un fel sau altul în aproape toată lumea. De-a lungul istoriei, anumite state au fost nemulţumite de răspândirea sărbătorii asociate bunăvoinţei, cadourilor şi mâncării excesive şi au interzis celebrarea naşterii lui Iisus pe teritoriul lor.
Trei ţări s-au alăturat acestui trend în 2015: bogatul stat musulman Brunei, puţin-bogatul (dar tot musulman) stat Somalia şi oarecum bogatul stat musulman Tadjikistan. Motivele au variat de la „pierderea valorilor islamice” la „protecţia împotriva eventualelor atacuri islamiste” – dar unele dintre ţările care l-au infracţionalizat pe Moş Crăciun nici nu s-au chinuit să-şi explice decizia.
Anglia sub Oliver Cromwell
Am început lista cu o ţară poate atipică pentru un astfel de act – dar febra religioasă care a măcinat Anglia de la finele Evului Mediu până aproape de perioada contemporană s-a manifestat şi prin interzicerea sărbătoririi Crăciunului.
Între 1647 şi 1660, Crăciunul a fost interzis în Anglia sub influenţa mişcării puritane susţinute de Oliver Cromwell. În ciuda unor concepţii greşite conform cărora Lordul-Protector însuşi a decretat încetarea comemorării datei de 25 decembrie, decizia a aparţinut în fapt Parlamentului de la Westminster – ce-i drept, „ales” mai degrabă de către Cromwell decât de populaţie.
Motivul a fost simplu: mişcarea puritană era în fapt o tentativă de reformare agresivă a Bisericii Romano-Catolice, care a mers mai departe decât anglicanismul pentru a condamna ceea ce considera a fi păcatele acestea. Sărbătorile precum Crăciunul, în timpul cărora populaţia consuma cantităţi importante de alcool şi se „afunda în desfrâu” în numele relaxării erau considerate de puritani ca fiind ieşite din cuvântul lui Dumnezeu. Totul a revenit însă la normal în 1660 – ironic, anul în care trupul lui Cromwell, care decedase cu trei ani înainte, a fost dezgropat, înlănţuit şi decapitat de regaliştii izgoniţi în trecut de către el.
Arabia Saudită
Probabil nu necesită o explicaţie amănunţită. Deşi este probabil cea mai dezvoltată ţară predominant musulmană ca nivel de trai şi infrastructură, legile Arabiei Saudite sunt înglobate în teocraţia musulmană.
Cum musulmanii îl consideră pe Iisus doar un profet şi nu fiul lui Dumnezeu, este lesne de înţeles că sărbătorirea publică a Crăciunului este interzisă prin lege. Totuşi, statul saudit permite rezidenţilor creştini să marcheze ocazia în cadrul propriilor locuinţe.
Coreea de Nord
Faptul că ţara comunistă a interzis Crăciunul este probabil una dintre cele mai normale lucruri din Coreea de Nord. Într-o ţară în care bărbaţii sunt obligaţi... de fapt au onoarea de a purta aceeaşi tunsoare precum preamăritul conducător, interzicerea Crăciunului pare a fi unul dintre paşii de bază pentru controlul populaţiei/combaterea influenţelor capitaliste.
De altfel, Coreea de Nord a şi ameninţat eterna ţintă/rivală Coreea de Sud că va trage asupra unui brad de Crăciun artificial pe care un grup creştin dorea să-l monteze în apropierea graniţei dintre cele două state.
Albania comunistă
Pe lângă toate glumele care circulau despre Albania comunistă, ţara balcanică rămâne prima din lume care s-a declarat atee prin Constituţie. Propaganda religioasă te făcea pasibil de ani grei de închisoare – iar în termenul de propagandă intrau până şi urările de Crăciun. Totul a revenit la normal după căderea regimului comunist în 1990 – cel puţin pentru partea creştină de 20% din populaţie.
Sierra Leone
Chit că pare greu de crezut, ţara vest-africană s-a văzut nevoită să interzică celebrarea Crăciunului în 2014. Epidemia de ebola începută în 2013 a îmbolnăvit peste 14.000 de oameni, din care aproape 4.000 au decedat. Pandemicul dădea semne că se domoleşte în decembrie 2014, însă guvernul din Freetown a vrut să fie sigur că acesta nu va reveni sub auspiciile dărniciei de sărbători şi a interzis celebrările publice ale sărbătorilor, trimiţând chiar şi armata în punctele cele mai afectate de ebola pentru a se asigura că cetăţenii respectă interdicţia.