Ţara, un munte de moloz
0Munţi întregi împăduriţi au dispărut ca prin farmec, oraşul Sinaia a fost şters de pe hartă. În al patrulea an al mandatului său prezidenţial, preşedintele Băsescu şi-a dat seama
Munţi întregi împăduriţi au dispărut ca prin farmec, oraşul Sinaia a fost şters de pe hartă.
În al patrulea an al mandatului său prezidenţial, preşedintele Băsescu şi-a dat seama că mai are puţin şi rămâne fără ţară. Nu că ar fi în pericol să-şi piardă funcţia, nici pe departe. Este în continuare politicianul cel mai popular şi nici nu se întrevede la orizont vreun candidat capabil să-i ia locul după viitoarele alegeri. Nu. Realitatea dureroasă este că România piere bucată cu bucată pe zi ce trece.
Băsescu ştia el ce ştia atât de pe vremea în care a fost el însuşi primar al Bucureştilor, cât şi din mandatul lui Adriean Videanu. Clădiri şi străzi care au făcut din Bucureşti micul Paris au fost înghiţite de neant pe neaşteptate. Totul se petrece atât de repede, încât nici vecinii nu bagă de seamă. Biserici şi catedrale sunt strivite sub turnuri de zeci de etaje. Parcuri şi spaţii verzi s-au evaporat pe nesimţite. Pădurile din jurul oraşului au sucombat în tăcere. Molima a cuprins Bucureştiul mai rău ca în timpurile ciumei lui Caragea. Primăria Generală şi cele de sector pierd şirul actelor, amnezia loveşte necruţător în administraţie. În ritmul actual de demolare, într-un an am putea avea un splendid bloc de birouri în locul Ateneului Român şi un mall nou-nouţ pe ruinele Palatului Regal. Oricum, prea multe alte clădiri reprezentative nu au mai rămas în Capitală.
Specialiştii nu au aflat, dar găurile negre îşi fac de cap prin Carpaţi cu mult timp înainte să înceapă experimentul de la Geneva. De pildă, munţi întregi împăduriţi au dispărut ca prin farmec. În locul lor, câteva roci golaşe râd la soare. Oraşul Sinaia, perla din Bucegi, a fost şters de pe hartă. A răsărit în urmă o îngrămădire de betoane şi sticlă înfiptă în coasta muntelui. O rană purulentă care curge pe versant. Centrele istorice supravieţuitoare ale epocii comuniste şi-au dat duhul în anii de după `89. La fel zonele sateşti cu arhitectură tradiţională.
Sunt fapte din viaţa de zi cu zi cuprinse în raportul comisiei prezidenţiale pentru parimoniu. Nu preşedintele este vinovat pentru acest dezastru care macină România. Administraţia coruptă, primarii inconştienţi, banii puşi în joc extermină ce a mai rămas din patrimoniul lăsat de înaintaşi. Dar Băsescu are datoria să nu ne lase moştenire în loc de ţară o grămadă de moloz.