Statul care nu ne merită

Statul jupoaie şapte piei, dar zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească.

Noua ideologie promovată intens de şeful statului chiar în zilele de Sărbători spune că mulţi dintre români o duc prost pentru că aşteaptă să le dea statul pe de-a moaca.

Dar cine, de pe urma cui trăieşte, cetăţenii de pe urma statului sau invers? Peste patru milioane de români sunt salariaţi şi plătesc taxe şi impozite care se situează printre cele mai mari din Europa. Lor li se adaugă actorii economici la fel de împovăraţi. Mai sunt un milion şi jumătate de persoane care muncesc la negru. Credeţi că nu le-ar conveni acestor oameni să lucreze legal? Numai că nu depinde de ei. Taxarea prea mare a forţei de muncă este una dintre cauzele majore ale acestui fenomen. Şi ar mai fi aproape un milion de şomeri, victime ale dispariţiei locurilor de muncă. Cine e de vină? Nu cumva statul care supraimpozitează munca şi nu a găsit soluţii pentru a crea slujbe? Statul jupoaie şapte piei, dar când e vorba de a livra servicii propriilor cetăţeni care îl alimentează cu bani, zice că românii sunt leneşi şi nu vor să muncească. De leneşi ce sunt, aproape trei milioane de oameni au emigrat acolo unde au găsit locuri de muncă. Lor li se adaugă zeci de mii de tineri care pleacă să studieze în străinătate, marea lor majoritate integrându-se cu succes în mediile intelectuale ale ţărilor de adopţie. Puţinii care s-au întors în ţară din idealism au fost daţi afară din instituţiile statului pe motiv de restructurare. În realitate trebuia protejată clientela politică, pe cât de incompetentă, pe atât de veroasă în deturnarea banului public.

Aşa s-a ajuns ca în România atât de săracă să se cheltuiască pe un kilometru de şosea mai mult decât oriunde în lumea civilizată. Acelaşi stat care se vaită că n-are bani este incapabil să cheltuiască miliardele alocate de Uniunea Europeană, fie că nu ştie cum să o facă, fie că aceşti bani sunt mai greu de furat şi în cazul acesta nu merită efortul.

Şi atunci, tot cetăţenii sunt de vină? Poate că da. Pentru că administratorii statului, cei care exercită puterea politică şi iau decizii, sunt absolut convinşi că nu dau socoteală în faţa societăţii. Pentru că oamenii se lasă cumpăraţi cu un kil de făină şi două găleţi de plastic cu sigla partidului. Pentru că nu mai cred în nimeni şi preferă să se aleagă cu ceva concret, decât să spere că alţii sunt mai buni.  Pentru că ştiu că sunt minţiţi, dar asta nu contează.

Să mai calculăm o dată. Salariaţi, patru milioane şi jumătate. Un milion şi jumătate muncesc la negru. Fac şase milioane. Şomerii înregistraţi sunt peste şase sute de mii; să zicem că număraul total, adăugându-i pe cei ieşiţi din plată, se apropie de un milion. Deci, şapte. Afară - două milioane şi jumătate, poate trei, fac aproape zece milioane. Mai sunt cinci milioane şi jumătate de pensionari, restul copii. Asta e România. Avem un stat care nu ne merită.