Spitalul Bagdasar-Arseni, în plin sezon de fracturi de coloană

La fiecare două zile, un tânăr ajunge cu traumatism cranio-cerebral la Spitalul Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni” din Capitală, după ce a executat o săritură în apă. Avertismentul e tras de medicii din unitatea sanitară, care spun că 2% din pacienţii care sunt internaţi vara în această unitate sanitară vin cu astfel de probleme. Mulţi pierd lupta cu viaţa, iar alţii rămân paralizaţi, atrage atenţia neurochirurgul Niki Adrian Calina.

„Puţini îşi imaginează că o simplă săritură în apă poate avea consecinţe atât de grave. Până la urmă este doar apă, nu? La contactul cu apa, în cazul plonjoanelor de la mare înălţime, sau la contactul cu solul în cazul săriturilor în apă de adâncimi mici, pacienţii suferă fracturi de coloană vertebrală cervicală, urmate de instalarea deficitelor neurologice, care se soldează cu paralizie, completă sau incompletă, sau cu decesul pacienţilor”, atrage atenţia specialistul care îi sfătuieşte pe tineri să evite săriturile în apă puţin adâncă. 

Doar în secţia de traumatologie vertebro-medulară a Spitalului „Bagdasar-Arseni” sunt internaţi zeci de pacienţi cu deficite neurologice importante, care apar în urma plonjonului la înălţime. Iar fracturile coloanei vertebrale cauzate de aceste sărituri pot duce la deplasarea de vertebre sau la leziunea măduvei, fapt care presupune intervenţii dificile şi de urgenţă. 

„În situaţia în care măduva cervicală înaltă este strivită, pacientul nu are şanse de supravieţuire”, subliniază doctorul Niki Adrian Calina. Medicul afirmă că măsurile de siguranţă pe care le ia un pacient pot face diferenţa dintre viaţă şi moarte. În acelaşi timp specialistul subliniază ca în cazul unui traumatism vertebro-medular, salvatorii să nu fie mişte victima până la intervenţia echipei medicale, deplasarea acesteia putând cauza paralizie permanentă sau alte complicaţii grave.

Recuperarea poate dura luni întregi

În ceea ce priveşte recuperarea, ea poate fi de lungă durată, de la câteva săptămâni până la luni de zile şi necesită, pe lângă sprijinul medicilor, şi sprijinul psihologilor, date fiind traumele psihologice pe care trebuie să le depăşească pacientul după ieşirea din spital. 

„Din punct de vedere psihologic, pacientul diagnosticat cu traumatism vertebro-medular are un risc crescut de modificare a personalităţii, depresie, motivaţia poate fi scăzută până chiar la lipsa ei, labilitate emoţională, anxietate cu sau fără atacuri de panică, uneori deteriorare cognitivă”, conchide psihologul Ioana Tănase.