Sindromul Elodia

Moartă sau vie, Elodia i-a bătut la audienţă pe Băsescu şi pe Tăriceanu. Cine a crezut că după intrarea în UE nu vom avea de aşteptat decât să ne cadă pară mălăiaţă în

Moartă sau vie, Elodia i-a bătut la audienţă pe Băsescu şi pe Tăriceanu.

Cine a crezut că după intrarea în UE nu vom avea de aşteptat decât să ne cadă pară mălăiaţă în gură are acum câteva motive să se teamă că a greşit. Incompetenţa, urechismul şi exclusiva preocupare pentru scandaluri a factorilor de decizie de la Bucureşti pun România în centrul unor crize care depăşesc mult graniţele ţării.

Care a fost răspunsul nostru în cazul românilor din Italia? O declaraţie idioată a lui Cioroianu şi o excursie la Roma a premierului şi a ministrului său de externe, soldată cu o întâlnire călduroasă cu domnul refugiat Costică Argint. Preşedintele Băsescu nu s-a amestecat prea mult în chestiunea italiană.

Între timp, Italia a devenit o ţară periculoasă pentru români, avertismentul apărând pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe. Bun, cine n-are treabă pe acolo nu e musai să se ducă tocmai acum să admire Fontana di Trevi, dar pentru sutele de mii de români din Peninsulă se îngroaşă gluma. Îi paşte expulzarea în masă, dar nu numai. Pot cădea victime ale răzbunărilor xenofobe, mai ales că nu se amăgeşte nimeni cu ideea că dintr-odată infracţiunile românilor din Italia vor înceta.

Oricum, situaţia a degenerat şi poate scăpa de sub control. Să nu uităm că pentru fiecare emigrant din Italia mai sunt acasă două-trei persoane, un bătrân, un copil care trăiesc din ceea ce li se trimite de acolo. Fără banii veniţi din Europa, România s-ar confrunta cu o criză socială de proporţii îngrozitoare. Dar şi aşa nu există o rezolvare pe termen lung. Ba, din contră.

Migraţia forţei de muncă sărăceşte România de oameni. Mai devreme sau mai târziu vom fi nevoiţi să deschidem uşa emigranţilor din ţări mai sărace decât a noastră. Vom avea câteva milioane de români hăituiţi prin Europa şi alte câteva milioane de străini veniţi de te miri unde să le ţină locul în ţară. Dar România va fi la fel de necompetitivă, la fel de săracă şi la fel de murdară. Statul va rămâne la fel de incapabil să le ofere cetăţenilor săi o viaţă mai bună, pentru că nu va fi în stare să ridice nivelul serviciilor sociale: sănătate, învăţământ, siguranţă, salubritate.

În ligheanul în care Băsescu îl aleargă pe Tăriceanu ca Tom pe Jerry, asemenea probleme nu mai încap. Rezultatul? Lumea s-a prins de mizele jocului şi pur şi simplu refuză să-l mai urmărească. Manipulanţii politici s-ar putea să aibă o frumoasă surpriză privind prezenţa la alegerile europene şi la referendum. Semnalul e clar.

Moartă sau vie, Elodia i-a bătut la audienţă şi pe Băsescu, şi pe Tăriceanu ori de câte ori s-au confruntat în acelaşi spaţiu orar. Se spune că nu poţi păcăli tot timpul pe toată lumea. Iată că poporul îi preferă pe Elodia şi pe poliţistul Cioacă, telecomanda devenind mai puternică decât ştampila de vot.