Satul ras de comunişti reînvie

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Strămutarea s-a făcut noaptea, iar cei care se împotriveau erau luaţi cu dubele. Acum, sătenii împrăştiaţi revin la casele lor . În goana după "aurul negru", un sat din Valea Jiului,

Strămutarea s-a făcut noaptea, iar cei care se împotriveau erau luaţi cu dubele. Acum, sătenii împrăştiaţi revin la casele lor .

În goana după "aurul negru", un sat din Valea Jiului, de o frumuseţe aparte, a fost ras de pe faţa pământului de regimul comunist, pentru a face loc unei exploatări miniere care nu a funcţionat nici măcar un an. Sute de oameni au fost ameninţaţi, urmăriţi şi torturaţi psihic şi fizic de securişti pentru a-şi da "de bunăvoie" pământurile. Nimeni nu a avut scăpare, iar cei care s-au opus au fost exilaţi în munţi.

"Mica Sinaie", cum a era numit satul Câmpu lui Neag, renaşte acum din molozul lăsat în urmă de buldozerele comuniştilor, odată cu întoarcerea dezrădăcinaţilor la vatră. Renasc şi tradiţiile acestui loc, dar rănile din sufletele oamenilor, forţaţi să-şi părăsească pământurile doar cu hainele de pe ei, în cumplita iarnă a anului 1986, nu se vor vindeca niciodată.

Anul 1985 a marcat începutul exploatării cărbunelui la Câmpu lui Neag, iniţial dintr-o carieră de suprafaţă care avea să înghită un sat întreg, plin de istorie şi tradiţii, de un pitoresc aparte. Regimul comunist, aflat într-o profundă criză energetică, pe baza unor prospecţiuni sumare, a decis începerea haotică a exploatării, dictând strămutarea forţată a satului, în ciuda faptului că locuitorii nu au fost de acord cu acest lucru. Cei peste 300 de ani de existenţă a satului Câmpu lui Neag au fost transformaţi în istorie în doar câteva zile, cu zeci de buldozere.

Evacuaţi cu trupele USLA

Pe o ninsoare cumplită, în 1987, au fost demarate lucrările de punere în exploatare a zăcământului care se presupunea că există în subsol. În noiembrie, au apărut primele utilaje, iar locuitorii satului, momârlanii, cum mai sunt numiţi, au ieşit la porţi. Cineva le-a citit Decretul 270, prin care erau alungaţi din case şi de pe pământurile lor.

"Au început cu ameninţări, dezbinări, cu toate mijloacele posibile prin care să-i convingă pe oameni să cedeze. Majoritatea oamenilor au fost constrânşi şi terorizaţi până au semnat decretul de naţionalizare", îşi aminteşte părintele Băloi. Într-o noapte, la finele lunii noiembrie, momârlanii s-au trezit înconjuraţi de zeci de militari, mascaţi din trupele USLA, miliţieni şi muncitori cu buldozere pregătite să dărâme casele peste ei. În fruntea lor se afla chiar primarul localităţii de la acea vreme, la manetele unui utilaj.

"A murit Ceauşescu şi am scăpat"

"Cei care se împotriveau erau imediat suiţi în dube. Primarul de atunci era pe un buldozer, cu cupa pusă pe o casă în care oamenii încă dormeau, îi ameninţa să iasă afară că îi îngroapă. Primarul a dat startul şi a ras vreo 10 case. Au intrat în biserică şi au demolat-o, la fel şi cimitirul", mai spune părintele. Morţii au fost dezgropaţi cu buldozerul, în pragul Crăciunului.

Peste 300 au fost exhumaţi şi mutaţi într-un cimitir amenajat în grabă. Primarul de atunci a fugit în 1989 din localitate, fiindcă momârlanii au vrut să-l linşeze. O singură casă din sat a scăpat de demolare, iar asta pentru că s-a apropiat Revoluţia din '89 şi cariera nu s-a mai extins.

"Şi eu eram pe listă. Am fost puţin mai departe de carieră şi, până să ajungă la noi, a murit Ceauşescu şi am scăpat", a spus Viorel Bârna, singurul "supravieţuitor" al masacrului demarat de comunişti. Regimul comunist

a prevăzut pentru fiecare familie din Câmpu lui Neag strămutată câte un apartament.
Cei mai mulţi dintre momârlani le-au refuzat şi au fugit în Munţii Retezat, pe pământurile unde aveau stână, unde şi-au construit adăposturi, iar mai apoi locuinţe.

Comuniştii s-au împăcat cu ideea că au scăpat de ei şi i-au lăsat să trăiască în pribegie. Blocurile comuniste din Câmpu lui Neag au rămas şi astăzi nelocuite. Chiar dacă au trecut 17 ani de când mina a fost abandonată, iar oamenii au putut să-şi ceară pământurile înapoi, abia acum, timid, momârlanii se întorc. Satul renaşte.