Să muriţi bine!

Aş vrea să deschid acest topic în urma celor păţite de mine săptămâna trecută cu ocazia francofoniei. Dvs. procedaţi cum credeţi că este corect cu aceste informaţii.Eram în drum spre Tg.

Aş vrea să deschid acest topic în urma celor păţite de mine săptămâna trecută cu ocazia francofoniei. Dvs. procedaţi cum credeţi că este corect cu aceste informaţii.
Eram în drum spre Tg. Mureş miercurea trecută, că aveam treabă acolo joi dimineaţa. Pe drum au început să mă ia nişte dureri de rinichi. Eu am pietre la rinichi şi, din când în când, mai fac câte o colică renală. Pentru cine nu ştie (şi vă doresc din tot sufletul să nu aveţi ocazia să constataţi), aceste colici renale dor îngrozitor (mai rău decât durerile naşterii, după cum mi-au spus nişte doctori). şi problema nu constă doar în durere, îţi vine să vomiţi, te sufoci, faci febră. În sfârşit, un fel de Purgatoriu. Cum spuneam, în drum spre Tg. Mureş m-au luat durerile. Eu ştiam ce va urma, că mai avusesem de vreo 3-4 ori înainte. Am băgat câteva pastile pe care le am permanent cu mine, sperând să trec cu bine (s-a mai întâmplat). Din păcate, speranţa mea a fost deşartă, aşa că, pe la Sinaia, nemaisuportând durerea, am sunat la Tg. Mureş, am anulat întâlnirea şi m-am întors la Bucureşti.Pe drum spre Capitală, pe la Comarnic, criza a lovit în plin. A fost cea mai puternică pe care am avut-o vreodată. La un moment dat, credeam că nu voi mai putea suporta şi o să mor din cauza durerilor. În sfârşit, am ajuns la Otopeni. De la Otopeni până la mine acasă, eu locuind în Pipera, fac, de obicei, 15 minute. În acea zi am făcut o oră şi 45 de minute. Se mergea câţiva metri, se mai stăteau cinci minute, ...şi tot aşa. În dreptul străzii Iancu Nicolae (pe lângă Academia de Poliţie) ar fi fost o ocazie pentru mine ca să fac stânga şi să ajung acasă foarte repede. Numa' că era banda aceea unică pentru delegaţiile oficiale (care nu venea niciuna în acel moment). L-am strigat pe unul dintre miliţienii (că nu pot să le zic altfel) din intersecţie şi i-am explicat situaţia în care mă aflu, rugându-l să mă lase să trec sau să facă ceva, că mor. Se vedea pe mine că aveam pupilele dilatate, eram galben spre alb şi transpirasem tot de durere (eram fleaşcă). Răspunsul organului: m-a privit cu sictir şi mi-a zis "Circulaţi!", după care a plecat de lângă mine?!?!