Romania pe raft

Marriott, ora 13. Presedintele Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, Jean Lemierre, paseste cu zambetul pe buze in Grand Ball, pentru a-si rosti discursul de incheiere al reuniunii

Marriott, ora 13. Presedintele Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare, Jean Lemierre, paseste cu zambetul pe buze in Grand Ball, pentru a-si rosti discursul de incheiere al reuniunii anuale a bancii. Vorbeste despre Europa Centrala si de Est, despre institutia pe care o conduce, despre progres si "reforma cu suport social". Se opreste putin asupra situatiei Romaniei, tara-gazda a reuniunii anuale a BERD, si, dupa multumiri si amabilitati, spune: "Trebuie sa va miscati mai departe", sa faceti reforme structurale. Ocoleste cu abilitatea unui politician intrebarile precise ale ziaristilor romani, singurii interesati de legaturile BERD cu tara noastra. "Fara investitii, nu ajungeti nicaieri", spune, la un moment dat, inaltul oficial. Am redat pe scurt scena de final a unui eveniment care, pentru trei zile, a facut din Bucuresti locul de intalnire a mii de bancheri si oameni de afaceri. Spusele inaltului oficial BERD pun in lumina un adevar simplu: reuniunea anuala a bancherilor nu a dat Romaniei decat o sansa. O suma de ocazii. I-a adus in pragul usii o pleiada intreaga de investitori straini, finantisti, oameni de afaceri si i-a pus pe frunte o eticheta careia va trebui sa-i faca fata. Dupa cum afirma ieri un bancher occidental, reuniunea guvernatorilor BERD este o ocazie pentru a "vinde un produs". Oricat de cinic ar suna, produsul scos la vanzare pe rafturile BERD a fost Romania. Ca urmare, singurul lucru pe care ar putea sa-l schimbe reuniunea BERD este imaginea Romaniei, perceptia, "feelingul" investitorilor despre tara pe care, din motive binecunoscute si prompt servite in ultimii 12 ani, au ocolit-o. Vulgar spus, la reuniunea BERD am vizionat o reclama comerciala ce ar putea fi intitulata "Romania, intr-o noua prezentare". Nu e nimic rau in asta. Ba chiar e un lucru extrem de util, pragmatic vorbind. Sa nu uitam insa ca semnalul dat de reuniunea BERD nu este echivalent cu cel dat de FMI si Banca Mondiala. Chiar daca BERD este cel mai mare investitor strain in Romania, sumele "plasate" aici depasind in ultimii 10 ani peste 2 miliarde de dolari, acest lucru nu este si nu ne va fi suficient. Intr-un an considerat crucial pentru Romania, relatiile cu FMI si Banca Mondiala nu au depasit stadiile anterioare. Guvernantii continua sa se impiedice, dupa primele transe, in acelasi gunoi al colosilor cu pierderi. Mai nou, in discutiile tehnice cu Fondul se face si filozofia notiunii de disponibilizat, fapt care, pentru moment, tine in loc aprobarea scrisorii suplimentare de intentie si respectiv cele peste 150 de milioane de dolari aferente. In acest context, nici Banca Mondiala nu poate misca un dolar din cele 150 de milioane alocate prin programul PSAL II. Daca la aceasta realitate mai adaugam remarcile critice ale comisarilor europeni - care s-au dovedit, alaturi de cativa investitori straini, cei mai transanti evaluatori ai "imaginii Romaniei" la reuniunea BERD - avem imaginea completa a relatiilor cu trei organisme internationale vitale pentru Romania. Chiar daca indicatorii macro arata superb - pentru prima data inflatia sarind peste limitele optimismului Bancii Nationale - in "subsolurile" economiei reale zac, inca, "monstrii" statului. Intrarile de capital nu vin de la baza, din "green field", din investitii noi, create de la cap la coada pe pamant romanesc. Altfel spus, desi utile si benefice, aceste intrari de capital nu au acea "grupa sanguina" necesara pentru a impinge economia romaneasca dincolo de pragul ultim pe care se afla in plutonul statelor din Europa de Est. Desi anul trecut am avut o crestere economica de 5,3 la suta, un record in zona, ponderea investitiilor in PIB a fost de numai sase la suta, fapt ce i-a facut pe cei de la FMI sa se intrebe cat de sanatoasa este aceasta crestere. La asta se adauga situatia deloc roza a incasarilor la bugetul de stat si, nu in ultimul rand, arieratele care mananca zilnic putinele resurse ale economiei. La nivel micro, investitorii (fie ei autohtoni sau straini) se plang de taxele prea mari, de sistemul fiscal greoi, de coruptia si birocratia pe care le tot "reduce" de cativa ani incoace. In ciuda optimismului afisat, guvernantii ar trebui sa tina cont de faptul ca, potrivit previziunilor BERD si ale altor organisme financiare, 2002 nu ne va aduce o crestere economica de 4,5 la suta. Analistii internationali estimeaza ca, din cauza restrangerii cheltuielilor publice si a conjuncturii externe, vom obtine o crestere de circa 3,5-3,6 la suta. Intr-o ecuatie precum cea in care se afla acum Romania, balanta reformei nu poate fi echilibrata decat cu bani, sansa noastra atarnand mai mult ca oricand de investitiile straine. Chiar daca salile Palatului Parlamentului au fost incinse de discursuri optimiste - intretinute atat de oficialii romani, cat si de insusi Lemierre - reuniunea BERD nu ne poate aduce valul de capitalisti de care avem nevoie si nici nu poate pune capat tranzitiei in 2003, asa cum vrea guvernul. Poate ca multi dintre investitorii straini care au participat la reuniune vor duce cu ei imaginea unei altfel de Romanii. Aceasta imagine va pali insa in fata calculelor seci pe care le vor face inainte de a lua drumul inapoi. Oricata incredere ar avea in Romania, modelele lor nu vor evalua imagini, ci un indicator ce cantareste mai mult decat toata campania facuta de reuniunea BERD: predictibilitatea. Presedintele BERD a repetat in toate discursurile sale faptul ca marele castig al Romaniei consta acum in faptul ca a devenit o tara predictibila. Or, predictibilitatea este pentru omul de afaceri, de oriunde ar fi el, un barometru al increderii. O masura a diferentei dintre imagine si realitate.