Respectul fata de contribuabil

- "Trei milioane de euro pentru confortul senatorilor!? Cati copii mor de foame pentru aceasta "minora cheltuiala"? Cati oameni raman fara locuinta pentru ca nu au platit taxele la stat? Sau, mai bine

- "Trei milioane de euro pentru confortul senatorilor!? Cati copii mor de foame pentru aceasta "minora cheltuiala"? Cati oameni raman fara locuinta pentru ca nu au platit taxele la stat? Sau, mai bine zis, ce pot face ei, parlamentarii, pentru banii astia? Sa stea pe un scaun destul de confortabil, citind ziarul, cascand dupa cheful de ieri seara, dormitand sau, si mai rau, votand legi care nu fac decat sa scoata si mai multi bani din buzunarul poporului? O sa ramanem fara tineret in tara, toti or sa plece sa-si castige painea in alte tari. Nu am auzit si eu nimic de bine, de pilda, ca senatorul nu stiu care si-a donat venitul pe o luna pentru copiii din comuna... Toti arata dezgustator de grasi. Am scris acestui ziar pentru ca se numeste ADEVARUL si cred ca sunteti in masura sa publicati numai adevarul. (Semneaza un cetatean roman plecat in Norvegia sa-si faca o viata mai buna)". - Inteleg revolta cititorului nostru pe Internet, care ne scrie de "undeva din Norvegia", sub numele Gaby. De aceea am relatat si noi in Adevarul, pentru ca este de-a dreptul sfidator ca, intr-un moment greu pentru marea masa a cetatenilor, parlamentarii sa-si voteze suplimentari la cheltuielile si asa enorme pentru achizitii care nu sunt atat de urgente. Atenti cu propriile salarii si diurne, ei se dovedesc largi la punga... statului. In general, la noi nu exista o cultura a raspunderii fata de banii contribuabililor. Nici parlamentarii, nici ministrii nu inteleg ca ei sunt platiti de noi, cetatenii de rand, si n-au voie sa-si bata joc de banul public. Daca autorul mesajului a plecat scarbit de ceea ce se intampla aici este treaba domniei sale. Personal, sunt mahnit de fiecare data cand citesc despre o asemenea decizie. Fiecare dintre noi ar trebui sa se simta un pic vinovat. Nu pot sa nu remarc insa, cu aceeasi mahnire, ca dl. Gaby prefera sa se revolte sub pavaza anonimatului. Si ne cere noua sa avem curajul de a spune numai adevarul. Il vom spune, ca si pana acum. Dar ne asumam si raspunderea pentru ceea ce spunem. - "In luna ianuarie ne-am adresat ziarului Adevarul in ideea ca se va face dreptate cu privire la privatizarea frauduloasa a fostei SC "Gospodarie comunala si locativa" SA Adjud, privatizata cu incalcarea grosolana a legii, prin "aranjamente" intre conducerea acestei societati comerciale si dl. Iacob Dan, fost director FPS al Directiei teritoriale judetene Vrancea. Suntem dezamagiti, d-le director, deoarece au trecut 7 luni de la sesizarea trimisa redactiei ziarului Adevarul, timp in care nu a aparut nimic despre aceasta privatizare. Sa credem oare ca ceva nu este in regula, din moment ce nu s-a publicat nimic?" (Popescu Ion, Adjud, Vrancea) - Este o grava neintelegere. Faptul ca ziarul nu a dat curs unei sesizari nu trebuie sa duca la concluzia ca "ceva nu este in regula". Nu ziarul trebuie sa faca dreptate. Exista institutii ale statului, platite de noi toti, care sunt obligate sa ancheteze situatii de genul celei semnalate de dvs. si sa se implice in respectarea legii. Chiar daca am vrea, noi nu putem sa ne ocupam de toate cazurile de acest gen. Privatizari frauduloase? Au fost zeci si sute. Noi nu ne putem substitui Politiei, Parchetului, Justitiei. Ancheta jurnalistica este cu totul altceva. Poate ca privatizarea de la Adjud merita investigata. Daca ziaristii nostri n-au ajuns acolo, aceasta nu inseamna ca dvs., cei direct interesati, trebuie sa abandonati sa va bateti pentru a se face dreptate. - "Stimate domnule director, fiind un vechi cititor al Adevarului, ma ingrijoreaza, cateodata, nivelul textelor sau al titlurilor, nivel scazut (mai bine zis cazut), care imita ziare sau reviste de joasa conditie. Astfel, mi s-au parut ca au depasit masura, in jos, titluri precum: "Hustiu in pat cu puterea"; "Secretara de stat lovita la cap"; "...Iliescu i-a inchis gura"... Desi toate cele sus-mentionate sunt metaforice, cred ca multi dintre cititori s-au gandit la aspectul subinteles (...) De ce nu se intrebuinteaza "domnule" sau "doamna", dupa functie? Din economie de spatiu? Astfel, se scrie "presedintele...", si nu "presedintele, dl ...". Eu ar fi trebuit sa scriu pe plic Director Adevarul, Dumitru Tinu, si nu Directorului Adevarul, dl. Dumitru Tinu?" (Zamfir Constantin, Bucuresti) - Sa le luam pe rand. Cred ca este o exagerare sa considerati o cadere spre publicatii de joasa conditie titluri precum cele mentionate. Primul, aplicat unei notite, il are in vedere pe autorul unei bine cunoscute emisiuni TV de umor. Doamna secretar de stat "lovita in cap", la propriu, de o umbrela pe plaja a folosit acest banal incident pentru a se face cunoscuta. Cat priveste unele declaratii ale domnului Iliescu, cand merge dansul "pe teren", cu manecile suflecate, si le vorbeste taranilor, noi suntem de multe ori depasiti de situatie, atat de mustoase sunt zicerile sale. Fara sa fi trecut cu usurinta peste observatia dvs. de fond, cred ca e nevoie si de un pic de umor. Da, adeseori nu folosim "domnul presedinte Ion Iliescu", ci, simplu, "presedintele" sau "Ion Iliescu". Este o uzanta internationala. Aceasta n-are nimic comun cu lipsa de respect. Mie puteti sa-mi scrieti simplu, "jurnalistului D. Tinu".