Recunoştinţa îmbracă mai multe forme: un sentiment din adâncul inimii sau o expresie de mulţumire

Luasem licenţa cu 10 şi el a considerat că merită să sărbătorim altfel. Ţinea pe bar o sticlă enormă de whisky prinsă într-un suport; a înclinat-o cu un deget şi a turnat un deget în cel mai greu pahar de sticlă pe care-l ţinusem vreodată în mână.

Pe când eram un puşti, tot el îmi pusese la pick-up primul vinil cu rock, gest care mi-a definit gusturile muzicale de mai tîrziu. El m-a învăţat să fac nodul la cravată şi alte asemenea lucruri esenţiale. A fost unchiul matern şi whisky-ul va avea mereu bunul gust al eleganţei şi al nostalgiei bărbatului cu care am ajuns să semăn.