Războiul cailor

La un scurt inventar al sfintelor moaşte aflate în vistieria unor biserici din Bucureşti, a reieşit că stăm destul de bine la capitolul "sfinţi locali", de vreme ce ne putem lăuda cu moaştele

La un scurt inventar al sfintelor moaşte aflate în vistieria unor biserici din Bucureşti, a reieşit că stăm destul de bine la capitolul "sfinţi locali", de vreme ce ne putem lăuda cu moaştele făcătoare de minuni ale Sfîntului Dimitrie cel Nou din Basarabi de la Catedrala Patriarhală, cu moaştele şi icoana făcătoare de minuni ale Sfîntului Mina, de la biserica ce-i poartă hramul, cu moaştele făcătoare de minuni ale Sfîntului Spiridon al Trimitundei de la biserica Sfîntul Spiridon Nou, cu capul Sfîntului Grigorie de Nyssa de la biserica Domniţa Bălaşa, ca şi cu moaştele Sfinţilor Accachie, Neofit, Paraschevi, 40 de Mucenici de la mănăstirea Antim.
Pentru că nu oricine îşi permitea să meargă în hagialîc la Sfîntul Mormînt de la Ierusalim sau pe urmele Apostolului Petru, în opulenta prăvălie cu relicve a Vaticanului, micile popoare balcanice şi-au fabricat pentru uz propriu sfinţişori autohtoni, care, deşi nu întotdeauna omologaţi şi fără viză Schengen pe paşaport, au jucat cu succes rolul de ambasadori ai bulgarilor, ai sîrbilor sau ai românilor la Cel de Sus.
Întrebînd un prieten de la Budapesta care este efectul cel mai palpabil al intrării Ungariei în UE, acesta a concluzionat sec: "Acum, brînza franţuzească e mai ieftină decît brînza maghiară, numai că cei ce o cumpără sînt ceva mai nevrozaţi decît pe vremea cînd Camembertul nu era atît de accesibil."
Dispariţia graniţelor în fostele ţări socialiste va declanşa războaie neprevăzute nu doar pe tarabele negustorilor de brînză, ci şi în spaţiul culturii de consum sau în cel stradal, unde căruţa trasă de cai sau de măgari, atît de obişnuită în decorul românesc, va trebui exilată în Muzeul Satului.
La un tîrg duminical de pe malul Dunării, la Poiana Mare, în Oltenia, am numărat însă vreo mie de căruţe, care funcţionau nu din exotism, ci ca principal mijloc de cărăuşie al sătenilor.
Sfîntul local, proteguitor al cailor din acea zonă, nu va putea fi răzuit de pe pereţii bisericuţei decît cu riscul unor mari răzmeriţe, căci Evul Mediu prelungit pînă în secolul XXI în zonele rurale ale României va ignora Bruxelul ani buni de aici înainte.
Comuniştii n-au ratat noaptea sfîntului Bartolomeu al cailor, în anii '50, cînd, în urma colectivizării forţate şi a industrializării agriculturii, hergheliile au fost hăcuite şi date drept hrană puilor de gostat.
Comisarul european care va avea curajul să provoace acum un nou genocid cabalin, recomandînd tractorul ţăranului care, din sărăcie, îşi înjugă pînă şi vaca la plug, va fi degrabă pictat în lăcaşurile de cult, cu corniţe, copite şi coadă, şi dat pe mîna sfinţilor locali, în fruntea cărora stă însuşi Ştefan cel Mare, specializat în grabnica vărsare de sînge, fie el şi nevinovat.