Punctele nevralgice ale învăţământului profesional din România. Motivele pentru care elevii intră demotivaţi în şcolile profesionale şi liceele tehnologice

România are nevoie de meseriaţi adaptaţi pieţei muncii, remuneraţi corect şi performanţi. Aşa arată cel mai recent studiu făcut de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii din Academia Română, raport care subliniază faptul că, în prezent, elevii intră demotivaţi în şcoala profesională sau în liceul tehnologic.

Faptul că învaţă fără o bază materială adecvată, uneori o specializare care nu are legătură cu piaţa muncii, el iese nepregătit de pe băncile şcolii.

„Sunt necesare soluţii de sistem, care să pornească de la prognoze reale, să se concentreze pe orientare vocaţională şi pe adecvarea la specificul economic al fiecărei zone. Raportul evidenţiază punctele nevralgice ale sistemului, analizează diferitele forme de învăţământ profesional din România dar şi din alte ţări şi propune soluţii viabile pe termen lung”, a explicat Claudia Petrescu, sociolog, arătând că, înainte de toate, este nevoie de un sistem centrat pe nevoile elevilor şi al angajatorilor.

Trebuie introduse calificări noi

Potrivit raportului făcut de Academia Română cu sprijinul OMV Petrom, trebuie introduse calificări noi, adaptate la cerinţele actuale ale pieţei muncii. De asemenea, documentul notează că vizibilitatea şi prestigiul statutului de meseriaş în România trebuie şi ele să crească, laolaltă cu integrarea unor noi tehnologii în procesul de învăţare şi modernizarea metodelor de predare.

În plus, trebuie pus accentul pe orientarea profesională şi evaluarea vocaţională a acestor elevi. În plus, admiterea în şcolile doctorale ar trebui modificată, se arată printre concluziile formulate de raport, cu accent pe competenţele specifice.

De asemenea, specialiştii care au întocmit raportul susţin că este nevoie de flexibilitate în funcţie de contextul economic local, concretizată prin crearea unor şcoli în sistem de tip dual în zonele în care există angajatori care au capacitatea şi interesul de a se implica prin susţinere financiară, dar şi în definirea competenţelor şi curriculei.

Alte soluţii identificate de experţi ţin de crearea unor campusuri şcolare profesionale regionale pe specializări în funcţie de domeniile economice dezvoltate sau cu potenţial de dezvoltare în regiunile respective.

Sistem predictibil şi conectat la dinamica pieţei muncii

Totodată, ei sugerează că sistemul ar trebui să fie predictibil şi conectat la nevoile pieţei muncii, prin urmărirea traseului profesional al absolventului de către şcoala profesională. De asemenea, se doreşte colectarea informaţiilor de la angajatori, care să identifice nevoile de forţă şi, ulterior, să fie realizate prognoze privind dezvoltarea economică a fiecărei regiuni în parte, pe termen mediu şi lung.

Raportul mai subliniază că pentru ca un sistem să fie participativ, ar fi necesară introducerea unor facilităţi fiscale pentru angajatorii care susţin şcoli profesionale sau licee tehnologice prin implicare în dezvoltarea curiculei, oferirea de oportunităţi de practică şi suport financiar elevilor, dar şi de stabilirea unui contract cadru unitar privind raportul dintre şcoală, elevul în practică şi angajator.

„Prin România Meseriaşă, am susţinut în ultimii doi ani viitoarea generaţie de meseriaşi prin studii naţionale care au identificat principalele probleme cu care se confruntă angajatorii, dar şi probleme mari de percepţie privind ideea de meseriaş; am dezvoltat programe pilot de pregătire intensivă în domeniu; am creat clase adaptate cerinţelor actuale, având tehnologie modernă, am adus împreună angajatori, autorităţi, profesori, elevi şi experţi în educaţie. Următorul pas este să dezvoltăm, alături de autorităţi o viziune pe termen lung pentru o strategie coerentă în învăţământul profesional şi tehnic. Fără mediul de afaceri, sistemul nu se poate dezvolta într-un cadru adecvat”, a conchis Mona Nicolici, Manager Sustenabilitate OMV Petrom.

Şcoala profesională, Cenuşăreasa învăţământului românesc

Potrivit ultimelor date oficiale ale Institutului Naţional de Statistică, la nivel naţional mai există doar 134 de şcoli care pot fi asociate învăţământului profesional şi liceal specializat, în condiţiile în care, în anii 1990, existau 1.306 de astfel de unităţi şcolare. Datele INS arată că mai sunt înregistrate oficial doar 7 şcoli profesionale, faţă de cele 717 din 1992, numai 127 de unităţi postliceale, faţă de cele 379 din acelaşi an de referinţă şi nu mai există nicio şcoală tehnică de maiştri, în condiţiile în care în 1992 fiinţau nu mai puţin de 210.

Începând cu anul şcolar 2012 – 2013, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice a înfiinţat învăţământul profesional cu durata de doi ani după clasa a IX-a, iar din anul 2014 – 2015 funcţionează şi învăţământul profesional cu durata de trei ani după clasa a VIII-a.

Prin cele două forme de învăţământ, se urmăreşte creşterea procentului alocat pregătirii practice a elevilor la sediul diferiţilor agenţi economici, programele de învăţământ fiind realizate de specialişti din industrie, pentru a asigura corespondenţa cu realităţile pieţei muncii.

Totuşi, în continuare, cererea de pe piaţa muncii a acestor categorii este mai mare decât oferta, iar companiile care au nevoie de meseriaşi pe diferite domenii caută resursa umană cu un nivel ridicat de educaţie teoretică dar, mai ales, practică.