Preoţi cu capul în nori
0Răzvan Bucuroiu realizator tv
Armata sunt cele mai credibile instituţii" ale românilor. Spun ale românilor, deoarece respectivul sondaj este clădit pe criterii pur subiective; mai pe şleau, pe o impresie individuală, cu aer de adevăr colectiv... Nu este vorba aici despre o cântărire obiectivă a eficienţei instituţionale, a progreselor financiare realizate, a prestaţiei către terţi sau a exerciţiului bugetar corect îndeplinit. Ar fi fost şi greu - mai ales în cazul Bisericii - de cuantificat cantitatea de har pe metru pătrat degajată în timpul slujbelor sau respectarea formulei tradiţionale a colivei făcute din "grâu arnăut", cu bobul tare. Criteriile care au ordonat răspunsurile or fi ţinut cont de imaginea publică, neşifonată încă, a Bisericii Ortodoxe şi de evlavia surdă, ancestrală, pe care românii o păstrează faţă de truditorii altarelor.
Valul schimbărilor politice va afecta şi evoluţia publică a Bisericii noastre majoritare. În special, anul 2007 are deja izul unei apocalipse în miniatură pentru câteva tronsoane ale clerului. Mai exact, pentru monahi şi pentru cei implicaţi în administraţie. Cei dintâi simt cu instinctele lor spirituale aerul tare al globalizării, pe orizontala prosperităţii şi, automat, a indiferenţei şi relativizării religioase. Ca într-un sistem al vaselor comunicante, creşterea nivelului de trai atrage - pentru un timp măcar - scăderea strict procentuală a evlaviei, manifestată numeric. Mai precis, umplerea frigiderului ca fenomen de masă se descarcă (!) într-un confort sporit la slujbele obişnuite, prin rarefierea vizibilă a stranei. Aceste lucruri se petrec în cazurile în care reflexul liturgic nu este fixat la nivelul conştiinţei religioase, ci numai în zona imprecisă a lui "aşa am apucat" ("să merg la slujbă", "să mă rog în biserică", "să aprind o lumânare duminica" etc.). Iar între acele tradiţii şi aceste apucături apare exact ecartul mental, care face ca la nivelul participanţilor de duminică biserica parohială să se umple sau să se golească.
Preoţimea implicată în administraţie simte, la rându-i, dificultatea lui 2007 ca pe un test de competenţă - aliniată valoric - pe care trebuie să-l treacă. Regulile funcţionărimii europene vor bate şi la porţile episcopiilor, ale protopopiatelor şi chiar ale mânăstirilor. şi ce vor întâlni acolo? Un corp birocratic care funcţionează nu după regulamente şi proceduri obiective (ca în orice companie modernă, de stat sau privată), ci după azimuturi interne, pur subiective. Mai exact, funcţionează ajustat după criteriile vlădicăi, ca un corp cu geometrie variabilă. Nu numai criteriile de performanţă stau la baza administraţiei clericale actuale, ci "stilul", marca personală a anumitui episcop sau cutărui protopop. Soluţia?
Cea mai realistă soluţie ar fi recrutarea unui eşantion de laici (simpli civili!) - bine constituiţi profesional, care trăiesc în lume şi i-au învăţat reflexele, atât cele bune, cât şi cele rele. Ei sunt cei pe care trebuie să-i găsească funcţionarii UE când apar în România, la discuţii aplicate cu cele mai importante şi "credibile" instituţii ale sale, printre care se numără şi Biserica. Acest lucru ar însemna delegarea unor competenţe celor în drept. Sau, mai pe româneşte, nimeni nu se operează chirurgical de unul singur, aşa cum nimeni nu pledează de capul lui într-un proces. Pentru aceste cazuri există doctori şi avocaţi, oameni care ştiu cartea şi legea, chiar dacă acestea nu sunt cu literă mare. Nimeni nu poate şi nu vrea să ia harul preoţilor, aşa cum nici clerul nu poate şi nu trebuie să atenteze la talentul profesional al unui laic, competent pe domeniul său, care poate fi util oriunde există reguli obiective. Pe scurt, îmi doresc să văd din ce în ce mai mulţi părinţi rugători, cu capul în nori la propriu, şi din ce în ce mai puţini administratori drapaţi în negru, ale celor pământeşti...