Poveşti din perioada comunistă: “Casanova” din Griviţa ţinea evidenţa amantelor într-un caiet studenţesc
0Anii în care România s-a aflat sub conducerea regimului comunist ascund sute de poveşti interesante, rămase doar prin arhive sau prin memoria unor oameni care au făcut parte din sistem.
O astfel de poveste este relatată de colonelul în rezervă Vasile Dumitru Fulger, într-un articol din numărul 7 al revistei "Vitralii" (revista veteranilor din serviciile române de informaţii). Acesta povesteşte cum, încercând să racoleze un bărbat pentru a-i transforma locuinţa în casă conspirativă, a dat peste un adevărat "Casanova" al anilor '80: "Erau de preferat gazdele formate dintr-un singur locatar - soţ sau soţie divorţată, un celibatar. Aşa ceva găsisem undeva pe Griviţa, într-un bloc de 7-8 etaje. Era un bărbat divorţat care lucra la o cooperativă, ocupându-se cu aprovizionarea de materiale. I-am făcut o vizită la domiciliu ca să-i propunem colaborarea cu noi. (...) Aflând de cererea noastră, omul s-a schimbat radical. S-a ridicat de pe scaun şi a început să se plimbe de colo până colo ca un guzgan căzut în cursă. Degeaba i-am explicat nu vrem să-i luăm casa, ci că este vorba doar de scurte vizite, o dată sau de două ori pe lună, timp de o oră sau două. Toate explicaţiile noastre erau în zadar".
"Fazanii sunt la meci, iar ele zburdă"
Reticenţa cetăţeanului ascundea, de fapt, o poveste incredibilă: "Ca să ne oprească insistenţele s-a dus în camera alăturată şi s-a întors cu un caiet studenţesc. Răsfoind câte o filă sau două ne explica: «Aici sunt toate femeile care au trecut pe sub pieptul meu. Sunt multe, cu zecile şi sutele. De ani de zile le ţin evidenţa în acest caiet. Am aici nume, prenume, adrese, telefoane, ziua când ne-am cunoscut şi când mi-au trecut pragul. Fete, domnişoare, neveste, văduve, chiar şi mătuşi mai bătrâne. Majoritatea sunt din Bucureşti, dar şi din provincie, Gara de Nord nu-i departe de aici. Astea oricând, la orice oră, ar putea veni la mine acasă. Unora le-am dat cheia sau şi-au făcut dubluri de pe ea. De câteva ori am schimbat broasca şi tot mă mai pomenesc cu câte una la uşă». Rubricile caietului erau scrise ordonat, părea o evidenţă contabilă clară şi precisă. Individul ne refuza din motive pe care ni le-a prezentat direct şi fără jenă. Până la urmă am fost bucuroşi că nu l-am inclus în reţea".
Colecţionarul de femei îşi îmbogăţea evidenţa cu ajutorul unor metode pe cât de simple, pe atât de eficiente. "Pe femei le agăţi cel mai uşor miercurea după masa, sâmbăta şi duminica, când sunt meciuri de fotbal. Atunci nevestele microbiştilor ies pe stradă la agăţat sau să fie agăţate. Vreme de 2-3 ore e timpul lor liber, de fericire. Fazanii merg la meci, iar ele zburdă. Unele ajung la mine în pat. Încercaţi şi o să vedeţi cum în zilele astea roiesc de colo până colo, sperând că cineva le invită la o partidă de sex. Uneori eu sunt acela. Mi-e milă de câte una şi imediat o aduc aici să-i fac şi ei o bucurie".